Stau la blog ca tot romanul intr-un suflet cu doua camere, partial decomandat

2008-01-31 20:51

în ziare să ne duelăm!
     media: 4.00 din 4 voturi

domnul primar dorin florea are ziar. al lui. de fapt nu, al primăriei, că aşa-i zice, monitorul primăriei. scrie ce vrea el, sub pretextul bunei informări a cetăţeanului. de fapt e un fel de ziar de campanie. nu un fel, chiar ziar de campanie, tipărit la cluj, format color, pe banii noştri, într-un tiraj de peste 2.000 de bucăţi. aaa... şi mi-am adus aminte de o lămurire: fondurile cheltuite pe ziar au fost alocate prin hotărârea consiliului local. deci... el duce la îndeplinire voinţa consiliului, printr-o hotărâre promovată în plen tot de el. mă rog... e încurcată treaba şi poţi interpreta lucrurile după bunul plac. sau interes. dar îl are de multă vreme, deci lumea s-a obişnuit.

nu s-a obişnuit însă prefectul, care a vrut să aibă şi el jucăria lui de campanie. dar el n-ar buget propriu şi nici vre-un consiliu care să-i legitimeze intenţia. dar asta nu e aşa de mare problemă într-un an electoral, pentru că dacă faci rost de bani, poţi să-i dai drumul. ceea ce s-a şi întâmplat. a cerut bani de la guvern, guvernul s-a îndurat şi i-a dat, iar el a făcut ziar de propagandă. pardon, de informare privind activitatea prefecturii. a ieşit primul număr. de fapt nu, n-a ieşit, dar noi am aflat şi am făcut rost de un exemplar. şi am aflat şi cine l-a făcut, respectiv concepţie, aranjare... restul tacâmului. textele sunt propagandistice, pardon, de informare, executate de funcţionarii prefecturii. da mă... că deaia l-au făcut funcţionarii că doar e de informare, doar că eu nu mă obişnuiesc cu ideea. îmi cer scuze, e vina mea. deci şi-a făcut ziar, iar noi am pus mâna pe el. iar prefectura s-a băşicat că de ce l-am văzut noi înaintea lor. aşa că au sunat în tipar şi au făcut scandal. tiparul care e unul singur în mureş. tipar unde cel care a făcut rost de ziar tipăreşte un ziar al lui. de informare (uitaţi stimaţi cititori, vedeţi că m-am obişnuit). iar acum, celui care a făcut rost de ziar îi este teamă că ziarul lui nu va mai vedea lumina tiparului. deşi el nu are ziarul prefecturii de la tipar. dar nici nu vă pot spune de unde, pentru că asta n-ar fi bine pentru el.

una peste alta... nu-i aşa că toată povestea aceasta e amuzanto-grotească pe alocuri. nu-i aşa că v-aţi cam scârbit? cuuum? nuuuu? păi nu v-aţi dat seama până acum că ziarele acestea de propagandă, pardon, informare, distribuite gratuit sunt făcute din banii dumneavoastră? eee... acum parcă e altceva.

update: pffuuu ce-am uitat.... nu v-am zis cine e cel cu concepţia ziarului de la prefectură, respectiv colegul nostru de breaslă cosmin blaga de la antena 1. ce m-a mâncat în degete să vă spun şi asta? păi simplu motiv că nu şi-a asumat-o public. e vreo problemă? nu, nici pomeneală. doar că aş fi vrut să ştiu şi eu cu cât a fost plătit. cine ştie... poate voi presta şi eu treburi de genul acesta. aşa, acum cred că v-am spus tot. până data viitoare, să citiţi bine! dar aveţi grijă ce citiţi!

2008-01-31 13:05

sunt înfumurat şi nu put a fum
     media: 4.60 din 5 voturi

recent am auzit că sunt un înfumurat, că-mi târăsc prietenii după mine la câte o piesă de teatru, că de fapt lor nu le place, iar eu sunt, cum ar veni, capul tuturor răutăţilor. asumându-mi acest risc, mă leg acum de starea culturii de prin urbe. să nu înţelegeţi greşit, nu sunt nici un fin cunoscător, nici om de cultură, nici critic literar, de teatru, film sau orice altceva ce ţine de treaba asta pretenţioasă numită cultură. sunt pur şi simplu un om căruia îi face plăcere se consume aşa ceva.
din această postură stau şi mă uit că teatru 74, locul cel mai drag mie, scoate câte o piesă la 2-3 luni, aşa că dacă mergi de trei ori pe lună la ei, în următoarele câteva luni trebuie să stai pe tuşă ca să aştepţi ceva nou. la sala studio a uat treaba e oarecum similară. la teatrul naţional majoritatea pieselor sunt cam seci pentru gustul meu, chiar dacă se mai întâmplă uneori să joace câte-un piersic, albulescu... sau vre-un alt actor mare, care automat umple sala. la galeriile de artă de la palatul culturii vă spun sincer că mă uit doar de afară, văd nişte chestii pe care nu le prea înţeleg, deci nu intru. se prea poate să fiu un profan în domeniu... dar prefer oricând ceva mai dinamic, gen teatru sau film, în locul unei expoziţii. acum ni s-a căşunat să mergem la un concert simfonic. unu la mână că n-am fost în viaţa mea la unul, doi la mână că am fost la câteva repetiţii şi mi-a plăcut şi trei la mână îmi place la nebunie cam orice iese dintr-un pian cât de cât bine mânuit.

dar cum să rezolv eu problema cu frecvenţa şi cu diversitatea? că m-aş duce la sibiu, ori cluj, unde am auzit că se joacă piese de teatru şi se cântă live prin cluburi, ceea ce la noi nu se întâmplă, dar să-mi fie cu iertare, e cam departe de blocul meu din tudor. deci măi oameni de cultură mureşeni... faceţi ceva măcar să umpleţi vinerile şi sâmbetele cu evenimente culturale , iar mai apoi umblaţi şi pe la calitate. promit că rămân înfumurat şi viu să vă văd!

2008-01-30 22:19

cota nesimţirii ajunge la 1.400 de metri
     media: 5.00 din 5 voturi

pentru prima dată aici pe blog voi cita o ştire văzută la antena 1 la modul pozitiv. adică mă folosesc de ea, nu o critic... iată deci că se poate să faceţi şi ştiri bune, nu doar explozii, accidente, crime, ce mai face cioacă, ce mai face elodia şi huuooo parlamentarilor bogaţi.
revenind, mă uitam la tevelizor acum câteva minute şi aud o ştire cum că domnul primar din sinaia, mai nebun parese şi decât tovarăşul mazăre de la constanţa ca a lui barieră, s-a gândit că ar fi în avantajul cetăţeanului să plătească 100 de lei noi ca să folosească un drum public. respectiv cel care urcă de la sinaia până la cota 1.400. domnul primarul, după ce şi-a pus la treabă neuronul, a găsit şi o explicaţie pentru introducerea taxei şi anume taxa e una de descurajare a automobiliştilor să folosească acel drum pentru ca mediul să fie scutit astfel de poluare. mai apoi, mai spune domnia sa, deszăpezirea celor 12 kilometri de drum costă o avere, că există şi telegondolă... mă rog, omul s-a folosit de toate argumente adunate de neuronul rebel de care spuneam. paşii următori absolut fireşti ar fi în acest fel: să se instituie taxa de traversare a văii prahovei (că deh... tot munte e şi nu trebuie poluat), taxa de traversare a fiecărei localităţi din românia (că deh... doar sunt populate de oameni, care n-ar trebui să sufere din cauza unui "moft" cum e maşina), taxa pe respiraţie (până la urmă de ce să respire fiecare după cât îl taie capul... păi ce înseamnă anarhia asta tovarăşi?), taxa pentru privilegiul de a plăti taxa de a urca la cota 1.400 (ca semn de recunoştinţă pentru gestul primarului care a dus la instituirea acestor noi taxe), taxa de primă taxare care ar urma să se plătească la fiecare primă plată a celorlalte taxe (absolut firească de altfel), taxa pentru nefumători (pentru ca aceştia să nu fie discriminaţi pozitiv faţă de fumătorii care plătesc în preţul tutunului şi taxa de viciu), taxa pentru mersul pe jos (care uzează excesiv trotuarele patriei, deci iată şi motivarea), taxa pe girofar (care ar urma să fie colectată de la fiecare şofer pe lângă care va trece o coloană oficială, nevoită să folosească mai mult curent pentru a pune în folosinţă girofarul) etc.

până data viitoare băgaţi de seamă că s-ar putea să pun taxă pe cititul acestui blog. păi ce cota mea... doar eu sunt primar pe blogul acesta. s-a-nţeles băh? 'ţi-ai dracului de contribuabili nesimţiţi!

2008-01-30 20:01

culmea matematicii - ediţie reeditată şi îngrijită de ablog
     media: 5.00 din 2 voturi

până de curând culmea matematicii era uşor murdara frază "te culci cu două necunoscute şi nu rezolvi nici una". ca să nu se mai roşească precum pătlăgelele toţi pudicii, ablog s-a gândit să reediteze culmea cu pricina, ducând-o mai aproape de stepele aride ale matematicii. lucrul acesta l-am observat când am verificat astăzi cum mai merge numărătoarea voturilor în sondajul privind frecvenţa cu care dumneavoastră reveniţi pe blogul meu. şi am adunat aşa: 20 cu 38 fac 58, 58 cu 32 fac 90, iar 90 cu 2 si cu 5 fac 97. carevasazică ceva nu e normal. adică ablog nu vă poate reconstitui în totalitate pe dumneavoastră cei care aţi votat la sondaj. ori iarăşi o fi mâna pesediştilor care fură alegerile precum l-au furat şi pe băsescu în 2004, de-a ajuns preşedinte. mie îmi pare rău de un singur lucru, anume acela că şi ablog.ro contribuie prin acest atentat la integritatea sondajului la imaginea noastră în lume de hoţi şi bandiţi căpşonaro-violatori. ruşine ablog! dute-n camera ta şi scrie de 30 de ori tabla înmulţirii!

2008-01-29 02:04

ma mai apucă...
     media: 4.67 din 3 voturi

...uneori câte-un amalgam de sentimente şi trăiri când mi-e lumea mai dragă astfel încât din senin ajung la concluzia... vroaim să spun că nu mă cunosc... dar nu, din păcate tocmai că mă cunosc. am păţit-o dinnou de curând, a trecut ca o bucăţică de gheaţă ce aluneca de pe la gât pe spate în jos, dar a trecut. mă rog... a fost un fior, un fel de "ce-ar fi dacă..."

dragi cititori, mai am puţin şi intru în primele 200 de bloguri din românia, potrivit trafic.ro. treaba aceasta îmi aduce aminte de spoturile campaniei fără spaga şi atunci îmi vine să vă spun ceva de genul... fără spăgile dumneavoastră acum trăiam în obscuritatea top600, deci vă rog citiţi-mă cu poftă şi reveniţi, că numai astfel o să ajung putred de bogat din publicitatea vândută aici pe blog. publicitate care, după cum singuri puteţi băga de seamă, e sublimă şi lipseşte cu desăvârşire. ce nu lipseşte e ambiţia şi totodată mulţumirile mele adresate vouă. (sună a linguşeală... deci nu e bine, deci mă opresc. deci.)

ieşitul la bere, respectiv vin în ultimele zile, a ajuns să facă bine spiritului intreprinzător din mine, respectiv noi, referindu-mă aici şi la prietenii mei. după trasul liniei şi socotelile de rigoare am ajuns la următoarele idei de afaceri :
1. spălătorie de rufe în căminele studenţeşti. motivare: studenţii unde-şi spală hainele?
2. pungi de hârtie care - şi aici vine motivarea - dacă e să ne luăm după campaniile de hulire a plasticului, vor fi mama şi tata pungilor din comerţ în următorii ani.
3. de departe cea mai ghiduşă, dar în acelaşi timp viabilă idee ar fi hârtia igienică inscriptionată cu însemnele echipelor de fotbal. motivare: gândiţi-vă cu ce poftă îşi vor şterge steliştii de pildă popourile cu stema clubului dinamo. şi vice versa. ce înseamnă asta? bani pentru noi. bani teoretici fireşte.

până una alta nu ne-am apucat de nici una, ba din contră am rămas consecvenţi, şi anume am mai investit într-o butelie de voie bună. chelneeer!!!

2008-01-28 14:27

la teatrul de nebuni
     media: 5.00 din 4 voturi

m-a mâncat în freză aseară să mă duc la teatru, la sala studio la piesa azilul de noapte. piesă de vreo două ore şi ceva, cu o grămadă de actori, destul de bună, chiar mişto pe alocuri, într-o sală puţin prea încălzită, cu public destul de pestriţ, respectiv şi tineri şi tineri pensionari, mestecaţi prin toată sala. până aici toate bune. de fapt până la pauză. după pauză o cucoană ce stătea în spatele meu, trecută de prima tinereţe, împreună cu al ei bărbat s-au apucat de poveşti. şi dăi... că mâine să intre pe nu ştiu ce site să-şi ia nu ştiu ce formulare, că ar trebui să se ducă la naiba să rezolve ceva treburi, da nu se mai termină piesa asta? da de ce o lungesc atâta? da uite şi la aia cum cântă la acordeon... trebuia să-i înveţe, nu să-i lase să cânte aşa... da mai stăm? da oare cât mai durează? nu plecăm înainte să se termine?
printre toate poveştile, din 20 în 20 de secunde căsca prelung, cu o poftă de invidiat, mai mai să i se dizloce falca. după care dăi cu reluări: da nu se mai termină? mai stăm?
colac peste pupăză, către final, când acţiunea se înteţea, drama parcă se mai adâncea, iar povestea se umplea de tâlcuri, o altă duduie, ceva mai tânără, aflată prin primele rânduri s-a pus pe râs. şi dăi fratele meu cu râsul de zici că era la o scrisoare pierdută.

acuma lămuriţi-mă şi pe mine: este vreo lege scrisă ori nescrisă potrivit căreia dacă mergi la un spectacol care nu te atrage de fel e musai să stai până la final, sunt scaune de care nu ştiu eu prevăzute cu chingi cu care eşti imobilizat fără posibilitatea de a te ridica pur şi simplu să ieşi de la spectacol? este vreo nouă modă de a aprecia jocul actorilor prin căscatul prelung? întreb şi eu ca tot nepriceputul, alminteri nu-mi pot explica ce-am văzut aseară.
sau poate e clasica ipocrizie de a merge la teatru pentru a fi văzut, pentru a bifa încă o realizare în viaţa socio-colturalo-artistică a urbei şi pentru a avea un subiect elevat de bârfă cu madam maricia, soţia şefului, dimineaţa la cafea? eu înclin să cred că e a doua variantă.

până data viitoare vă doresc spectacole cât mai bune şi, nu în ultimul rând, somn uşor (dacă se poate fără sforăieli)!

2008-01-27 20:38

poftiţi la sondaj...
     media: 4.50 din 2 voturi

...întrucât nu costă nimic, mă ajută pe mine sa primesc feedback, iar pe voi să primiţi produse de calitatea întâia extra-plus, respectv post-uri scrise de mine (modest m-a făcut mama... bată-mă să mă bată). prin urmare... cât de des mă vizitaţi? răspunsurile să primesc pe coloana din dreapta, iar sugestiile şi reclamaţiile pe mail ori mess. respectiv la catalin_heghes@yahoo.com

2008-01-27 15:39

fără şpagă!
     media: 5.00 din 2 voturi

iar mi-am adus aminte că am uitat să vă spun de ceva. dar nu-i nimic, mai bine mai târziu decât deloc. e vorba de campania naţională împotriva reducerii fenomenului de dat şpăgi. da, sigur... ştiu că au mai fost campanii, efectul nu prea s-a văzut, banii s-au încasat, caravana a trecut şi câinii tot dau şpagă. ce e special de această dată şi de m-au mâncat degetele să vă spun şi vouă? păi şi numai de dragul spoturilor video merită să daţi o fugă până la http://www.faraspaga.ro ceea ce vă invit să faceţi şi dumneavoastră. şi nu-mi spuneţi că nu aveţi timp, că doar e duminică. plăcută sper!


2008-01-26 18:24

întrebarea de sâmbătă
     media: 4.60 din 5 voturi

dacă e sâmbătă permiteţi-mi vă rog să o iau niţeluş la vale pe arătură şi să adresez o întrebare pe care am auzit-o la guerrilla într-una din zilele trecute: de ce tom şi jerry îşi trag pe ei chiloţi în episoadele în care se duc la plaja, dacă oricum în restul timpului umblă dezbrăcaţi?

2008-01-26 14:47

refresh
     media: 0.00 din 0 voturi

m-am cam săturat de aceeaşi faţă a blogului... chiar dacă skin-ul, template-ul sau cum i s-or spune, îmi place ca idee. dar parcă nu se vedea bine motto-ul de sub titlu, parcă nu-mi plăcea cum se vede textul boldat... mă rog... tot felul de mărunţişuri. acum îmi pare rău că n-am terminat mate-info sa-mi croiesc un blog după pofta inimii mele, cu liniuţele care-mi plac, fonturile care-mi place şi toate restul nimicurilor care fac întregul. deocamdată am trecut la culori mai de către primăvară în aşteptarea unor sugestii & reclamaţii.

2008-01-25 19:28

urăsc şoferii de maxi-taxi şi autobuz
     media: 4.29 din 7 voturi

înainte să am maşină îi uram în fiecare zi. aşteaptă câte cinci minute într-o staţie, se mişcă între staţii precum melcu în chinuri, nu salută, îi doare-n spătarul de la scaun dacă tu cazi prin maşină la stilul lor de condus, se uită în scârbă la tine când le areţi abonamentul, iau călători până crapă maşina chiar dacă există nişte legi care le interzice treaba aceasta. mă rog... motive să-i urăsc aveam şi descopeream zi de zi unele noi. după ce mi-am luat maşină credeam că în sfârşit am scăpat de un stres zilnic. nici pomeneală însă de aşa ceva.

acum dau de ei în trafic. zi de zi. când te grăbeşti să ajungi undeva prinzi un nenorocit dinăsta care merge cu 30 km/h de-ţi vine să te dai jos şi să-l iei la palme. ca să nu mai vorbim că îţi taie calea când trec de pe-o bandă pe alta fără nici o problemă de conştiinţă că cineva care trece de ameţitoare viteză de 30 km/h ar avea dificultăţi să frâneze. ceea ce am păţit şi eu de o grămadă de ori în ultimele zile. ultima dată acum o jumătate de oră, când cirulam lejer pe bulevardul 1 decembrie 1918, pe banda a doua, desigur, întrucât pe prima bandă se mai trezeşte câte-un ameţit să oprească aiurea. asta se întâmplă mai ales în preajma staţiilor de autobuz. aşa că dragii mei şoferi de autobuz intră în staţie, iar când ies o fac fără să se asigure, crezând că aşa e legea. da... într-adevăr legea zice de staţiile CU REFUGIU unde sunt obligat să le dau prioritate la ieşire, ceea ce nu înseamnă prima bandă de mers. deci aia oricum ai lua-o e bandă de mers, şi NU (deci NU) refugiu. cum să explic eu pe o limbă cât mai manelistă oare... deci nu e refugiu mânca-ţ-aş ieuroii tăi care îi dai tu la lăutari care ei cântă pentru tine! mă rog... asta eu ştiu, dar ei nu. motiv pentru care, la întâmplarea de care ziceam, era să mă trezesc într-un autobuz, eu care mă aflam în cojiţa mea de opel, fără intenţia vădită de a folosi transportul în comun în acel moment. de altfel nici nu aveam banii pregătiţi pentru bilet. ca să-i transmit omului... mă rog, tembelului de la volan, cele mai calde urări spuse de şoferi în trafic, normal că am claxonat, înfundat fiind cu picioru în pedala din mijloc... mai mai să gâdil cu pantoful radiatorul maşinii. la care amicul îmi scoate mâna pe geam, cu tradiţionalul deget mijlociu înălţat semeţ.

morala: oricât aţi vrea să scăpaţi de transportul în comun... nu aveţi cum. motiv pentru care sunt dispus acum să-i plătesc omului o dedicaţie, una la alegere, oricare vrea el, numai să fie din repertoriul formaţiei vocal-intrumentale paraziţii.

2008-01-25 13:51

grjă mare la volan, altfel mcpuisor ajungi!
     media: 4.20 din 5 voturi

am uitat să vă spun despre o întâmplare păţită într-unul din fastfudurile patriei. stăteam într-o seară la coadă la un astfel de mâncă-iute pentru ca o amică de-a mea să-şi cumpere ceva de dres foamea. şi stăteam, şi stăteam, şi mai stăteam încă o dată, întrucât totul se petrecea cum vreţi voi, numai repede nu. cred că am zăbovit vreo 15 minute pentru un hamburgero-şaormă sau ce naiba o fi fost treaba ce tocmai o găteau vreo cinci inşi din spatele tejghelei (desigur, în dulcele stil românesc, doar unul lucra). ei... în timpul petrecut în faţa tejghelei am avut răgazul necesar să studiez toată aparatura lor de făcut mâncare, după care m-am plictisit şi îmi plimbam privirea la cuconiţele care serveau, după care la decor, la plasma ce şedea mândră pe un perete, de altfel total incomod privirii unui om normal... şi poate tocmai deaia m-am încăpăţânat să mă uit. era vorba totuşi despre omorâtul timpului, aşa că făceam orice. şi mă uitam de zor la plasma cu pricina pe care rulau acelaşi set de reclame, iar pe când fu gata hamburgero-şaorma comandată, ce-mi văd pe plasmă: reclama cu dute şi mănâncă iute la mc donalds că-i promoţie mare la mc puişor. de precizat că nu eram în mc donalds, unde de altfel cred că am călcat doar de vreo trei ori în viaţa mea. buuun... straşnic mod de a atrage clienţii, mi-am zis şi am ieşit din mănâncă-iutele cu pricina.

iar acum total aiurea, cum sare capra neagră pe culmile carpaţilor, sar şi eu la alt subiect, a cărui singură legătură cu întâmplarea de mai sus este faptul că e mai veche, dar am uitat să v-o împărtăşesc.
poliţia română a dat publicităţii raportul de activitate pe anul trecut. raport scris cu o limbă... absolut demenţială, însă trecând peste asta, dragi cititori de blog care se întâmplă să fiţi şi şoferi în viaţa de zi cu zi, căscaţi bine ochii şi mintea la ce vă spun eu acum. s-ar putea să nu mai aveţi ocazia să-i căscaţi şi mâine. deci:

în anul 2007 în românica noastră, mai exact pe şoselele ei, au avut loc 8.351 de accidente grave, în urma cărora în cimitirele aceleiaşi patrii s-au făcut loc pentru 2.755 de decedaţi, iar pe lângă ei 6.952 de persoane au fost grav rănite, ceea ce înseamnă că din aceştia o parte s-au alăturat celor din cimitire, iar cealaltă parte au fost mutilaţi pe viaţă. În Mureş în cele 167 de accidente grave şi-au luat adio de la viaţă 87 de persoane, iar 115 au fost grav rănite.
deci stimaţi şoferi grăbiţi, gândiţi-vă că din cauza accidentelor rutiere în 2007 în românia au murit cetăţenii unui mic orăşel, iar aceeaşi treabă se repetă an de an. sau gândiţi-vă că nu au murit atâţia soldaţi români în irak şi afganistan sau pe unde i-a mai trimis băsescu, câţi au murit pe şosele. ceea ce nu e bine. deci mai uşor cu pedala, mai deloc cu băutul şi puneţi dracului centura aia, că minţile luminate care s-au gândit să o monteze pe maşină nu erau în concediu la momentul respectivei descoperiri!!!!

2008-01-24 18:05

porţia de politică
     media: 4.17 din 6 voturi

staţi... nu fugiţi încă, nu mă afund şi eu în scandalul politic. nu, vreau să vă spun despre o fază făcută de unul din politicienii români aflaţi astăzi în trecere prin tîrgu-mureş. înainte de asta, ca să nu interpretaţi aiurea, trebuie să menţionez, cum de altfel am mai menţionat pe blogul aici de faţă care mi-e martor, că n-am absolut nimic de împărţit cu ungurii. iar dintre toate puşlamalele care au anunţat că intenţionează să candideze la primărie, eu unul, cel mai probabil, îl voi vota pe borbely (n-o fi deontologic să mă pronunţ ca ziarist cu cine votez, dar aici nu e ziar, ci e blogul meu, cu opţiunile mele).
deci, revenind... astăzi prin raionul nostru, cetăţenii patriei au avut ocazia să-l vadă, precum şi să-i adreseze întrebări tovarăşului senator în parlamentul româniei gheorghe funar , om de stat, demnitar, unul dintre iubiţii fii ai poporului, care ne reprezintă pe noi toţi dragi tovarăşi concetăţeni şi, nu în ultimul rând, cititori de blog în parlamentul româniei. cum această treabă presupune şi vizite prin teritoriul patriei, domnia sa a trecut astăzi pe la noi, după cum spuneam, şi a surprins auditoriul participant la tradiţionala "baie de popularitate" cunoscută şi sub numele de conferinţă de presă, când a spus că la tîrgu-mureş nici un ungur nu va candida la primărie, întrucât acest lucru este întru-totul ilegal. după ce am rămas puţin cu fălcile către podea, unii dintre noi am prins curaj şi am întrebat "păi cum domnule senator? unde scrie asta? de unde aţi mai scos-o?" şi a venit şi lămurirea: pentru a candida la alegeri în românia trebuie să fi cetăţean român. că eşti de etnie maghiară... asta nu e nici o problemă, dar trebuie să fi cetăţean român. iooooi, aaaaaaa, aşa carevasăzică... am răsuflat toţi uşuraţi... ia uite ce dudă a mai scos şi stimabilul senator, ne-am zis şi-am întins gurile către urechi.

abia după ce am ieşit de la conferinţă mi-a picat însă fisa... staţi aşa! noi nu eram ţară membră ue? cel puţin ultima dată când am verificat aşa era. iar dacă suntem carevasăzică cetăţeni comunitari (sintagma aceasta mă duce cu gândul direct la câinii fără stăpân... nu întrebaţi de ce), iar dacă confraţii noştrii români căpşunari din spania candidează în, şi anume, spania, oare de ce un con-ue-ist mai de la vest, mai de către câmpia panoniei, nu ar putea să candideze la hodac pentru funcţia de primar? sau la gurghiu, ibăneşti, ploieşti sau chiar bucureşti?
întreb şi eu, nu dau cu parul, că nu sunt jurist, cu atât mai puţin unul specializat pe drept constituţional.

2008-01-24 00:19

cum m-am lăsat de-un mobil
     media: 4.33 din 9 voturi

cred că am fost printre ultimii care am avut calculator. mergeam la liceu pe jos şi vorbeam cu doi colegi verzi şi uscate, până o dădeau ai mei pe calculatoare, iar eu mă enervam că n-aveam. mi-au luat ai mei şi calculator, iar pe când credeam că sunt "trendy" şi în tendinte au apărut afurisitele de telefoane mobile , care m-au lăsat dinnou în off-side. dute iarăşi cu jalba-n proţap la mama, explica-i ce minune a tehnologiei e cu telefoanele mobile , că nu costă tocmai o avere şi că ce bucurie mi-ar face dacă mi-ar lua. nu, nu şi nu! mă loveam de invariabilul "la ce-ţi trebuie ţie mobil dragă?" ...iar la sfârşitul clasei a XII-a, când am reuşit să-mi strâng nişte bani şi să mi-l cumpăr pe propria-mi barbă m-a certat că de ce mi-am luat?

de toate astea mi-am adus aminte zilele trecute când am renunţat la al treilea mobil şi am constatat cât de frumoasă devine viaţa pe măsură ce scapi de mobile. deşi... nu vă doresc să căutaţi noaptea un taxi şi să n-aveţi un mobil să chemaţi unul. morala: mobile mobile, dar cu simţ!

2008-01-22 23:25

balada lui erdeesh
     media: 4.57 din 7 voturi

foaie verde şi-un răzeş
une-i haos-i erdeesh
că îţi cade internetu
de-ţi vine sa mănânci tapetu
dai fuga la telefon
degeba... azi nu eşti în ton
dai fuga la vecină
nervoasă ea muşcă din vitrină
nu rezolvi nici de-njuri
nu faci mai mult de aburi
că aşa-i la erdeesh
tot trei proşti la un răzeş

2008-01-22 19:22

update cu erdeesh
     media: 4.40 din 5 voturi

enervat niţel de erdeesh am sunat ca tot omul la numarul la care puteti să vă adresaţi în caz de probleme (0365.400.401). m-am prezentat, mi-am spus care e problema mea, suprinzător sau nu, nu am înjurat, ci am vorbit chiar frumos. cuconiţa care mi-a răspuns m-a pus să aştept puţin până verifică ea ceva... nu ştiu ce, după care revine. mă pune să mă deconectez, să verific o seamă de avioane pe la setările de reţea. toate-s bune aşa că mă invită să mă reconectez. ceea ce am făcut. mă pune să intru pe site-ul lor (nu spun care, că nu merită, sic!) unde au ei un test de viteză. verific, îmi arată că toate-s bune şi frumoase. în final o întreb pe duduie ce mă fac dacă peste 20 de secunde totul se năruie, iar ea-mi explică ce fel de abonament am... şi că abonamentul cu pricina nu-mi garantează nimic. adică... le se cam rupe. o întreb de ce acum două săptămâni mergea bine, iar acum îmi dă cu contractul peste ochi să-mi arate că deaia nu merge bine, dar ea îmi repeta ce mi-a zis şi prima dată. cum nu-mi place să mă înjur telefonic cu papagali care repetă aceeaşi poveste i-am spus doar că nu mi-a fost de nici un folos, am salutat politicos, iar în timp ce ea băga textul corporatist de gen "vă mulţumesc că aţi apelat la.... bla bla bla" i-am închis. să vadă şi ea ce frumos ea ca în timp ce tu încerci să faci ceva cineva să-ţi închidă canalul de comunicaţie. deşi nu cred ca a afectat-o prea tare... eu fiind probabil unul din clienţii model, care nu înjură şi nu urlă la ei.

până una alta huuuuuoooo erdeesh!!!!! huooooo!!!!!

2008-01-22 17:52

deci eu m-am săturat de erdeesh
     media: 4.50 din 6 voturi

sunt doi mari operatori de telefonie fixă care oferă şi internet la pachet în românia noastră, despre care am auzit că-şi cam bat joc de consumatori. unul e upc, despre care citeam în presă că efectiv îl doare-n vârfu bocancului murdar despre consumatori, iar al doilea este inegalabilul, inevitabilul şi, nu în ultimul rând, foarte cunoscutul erdeesh (a.k.a. RDS - repeatly disconecting system). la gaşca aceasta de servicii de doi lei vechi se mai adaugă romtelecomul care până a avut monopol pe piaţă şi-a băgat aceleaşi vârfuri de bocanci în consumatori, venind cu nişte dragi de preţuri de-ţi venea să navighezi cel mult prin cada din baie.
acum au intrat incompetenţii ăştia pe piaţă, care-mi mănâncă nervii, mai nou, zi de zi. după ce că au făcut în aşa fel încât să creeze monopoluri, adică musai să mergi la ei, mai vin şi cu servicii cât se poate de execrabile. de când mi-am băgat telefonul ai mei au mereu problemă că ba nu este ton, ba sună cineva şi la noi telefonul tace în loc să sune, ba se întrerupe fix când e povestea mai interesantă şi alte treburi dinastea.
iar netul merge fix la fel. ba cădea, ba se deconecta, ba nu mai mergea, când navigai mai cu spor. de două săptămâni încoace simpaticii domni de la erdeesh, cărora pe această cale le transmit cele mai calde şi sincere înjurături.... pfuai ce nervos sunt.... îmi dau net cu ţârâita. adica ori îţi iei porţia dimineaţa, ori după amiază stai şi fluieri în cablu. mai exact dupa-amiaza nu merge. adică merge într-atât încât să te conectezi, după care începe să-ţi facă nervul mic. tot la 20 de secunde se împotmoleşte, după care ori se deconectează ori aşteaptă aiurea să revină. după ce m-a frecat vreo câteva zile am sunat pila mea de la erdeesh, care mi-a spus că şi-au schimbat nişte servere, iar acum fac figuri.
deci nu mă interesează serverele voastre... dacă aş putea pur şi simplu v-aş strânge de gât până mi-ar merge netu... deci mult. după care l-aş lua pe mintea luminată care a gândit strategia de dezvoltare şi l-aş băga la închisoare vreo cinci care pentru că efectiv îşi bate joc de milioane de consumatori. nu înainte de a-l tortura niţel. după care aş interzice monopolul pe piaţă.
aşa. după care m-aş duce la funcţionăraşii de la protecţia consumatorului, care fac orice altceva numa să mă protejeze nu, şi le-aş da penalizări pentru fiecare zi în care mi-am mâncat nervii cu erdeeshu lu peşte.
după care m-aş duce să îl trezesc din somn pe directorul mare al aceleiaşi instituţii de la bucurreşti, i-aş băga un cablu de net adânc în fund şi l-aş întreba cum merge netu după care l-aş obliga să downloadeze toate directivele europene privind protecţia consumatorului şi să le aplice şi în românia. probabil că o să-i ia o vreme, dar stau lângă el să nu umble la alţi furnizori de net şi nu care cumva să se tragă pe funduleţ şi să folosească wireless.
care mă ajutaţi?

2008-01-21 19:11

chinezul din mine
     media: 4.50 din 4 voturi

bag seamă am prea mult timp liber pe care nu-l folosesc prea constructiv. altfel nu-mi explic modul ciudat în care astăzi am ajuns la acest site unde puteţi afla cum se scrie numele dumneavoastră în chineză. ceea ce am făcut şi eu. de astăzi, când mă mai vedeţi pe stradă, vă rog să nu-mi mai spuneţi hegheş, cătălin, cătă sau mai ştiu eu cum. spuneţi-mi simplu:


de minunea aceasta am aflat de pe blogul domnului ioan t. morar pe care-l mai lecturez din când în când, aşa că am considerat normal să vă spun şi domniilor dumneavoastră.

2008-01-21 18:23

prost să fi, dar nu portar
     media: 3.20 din 5 voturi

nu, nu vreau să mă iau de breasla portarilor. am într-adevăr ceva de împărţit, dar doar cu un anumit grupuleţ, respectiv portarii din radio. astăzi au aflat şi ei (rapid, la câteva luni bune după ce am scris) că am scris aici pe blog despre mizeriile din radio tirgu-mureş. motiv pentru care s-au inflamat astăzi nevoie mare spunând că nu mă vor mai lăsa să calc prin instituţie fără acordul direcţiunii. acord pe care de altfel, cel puţin la nivel informal îl am. dar în micimea lor, astăzi n-au cârâit nimic la vederea mea, întrucât am trecut prin radio să-mi predau reportofonul, telefonul şi cartela de acces. deci dragi tovarăşi portari din radio tîrgu-mureş care v-aţi băşicat astăzi într-atât încât să nu-mi ziceţi nimic la vederea mea, ci doar aţi ameninţat aerul din jurul vostru, vă transmit pe această cale cele mai calde urări de bine, împreună cu tradiţionalul "din radio să ieşiţi la pensie!" că altfel nimeni nu cred că mai angajează aşa coloane vertebrale înmuiate până la destrămare în alcool.

2008-01-21 15:05

cel mai prost din curtea şcolii
     media: 4.50 din 4 voturi

astăzi am auzit o ştire minunată despre un stimabil domn politician, simion costea pe numele său. o parte dintre dumneavoastră îl ştiţi drept profesorul tocilar de la universitatea petru maior care predă integrare europeană. ei... domnia sa a fost acuzat că în cursurile sale strecoară opinii politice care nu-şi au locul, fiind interzise de altfel prin lege. motiv pentru care s-a şi declanşat o anchetă de la minister (treaba asta cu anchetele mă cam lasă rece, dar despre ele poate că vom vorbi mai pe îndelete cu o altă ocazie). cum domnul costea este membru cu acte în regulă la PD, respectiv PD-L mai nou, era firesc să ceară ajutor. doar că domnia sa mai face încă două mari confuzii, iarăşi destul de grave. mai exact trimite cursul pentru care a fost acuzat domnului aurel trif, funcţionar al primăriei tîrgu-mureş spunând să fie transmis mai departe domnilor marius paşcan, omul de încredere al primarului dorin florea (care se întâmplă să fie şi lider al PD-L Mureş) şi călin zereş, cel care se ocupă în baza unui contract de imaginea primăriei, cerându-le să ia o poziţie în acest an destul de greu (electoral fiind). daca ramanea mailul intre ei... nu era o aşa mare problemă. era undeva la limita legalităţii, poate chiar dincolo de ea, dar nu ştia nimeni. doar că aici intervine a doua confuzie de care ziceam. mailul a fost expediat domnului trif, precum şi unui domn ziarist, care domn ziarist ne-a împărtăşit şi nouă toată păţania. iar eu, la rândul meu, vă transmit mai departe. acum, la final, înţelegeţi de ce l-am făcut pe domnul costea tocilar? nu pentru că n-ar fi pregătit profesional, ci doar pentru că la capitolul interacţiune, socializare & relaţii publice e cam repetent.
iar acum mă opresc, mă duc să-mi cumpăr o pungă de popcorn mă voi aşeza în faţa marelui ecran politic şi voi urmării ancheta ministerială în aşteptarea unui verdict, răspuns, recomandare sau ce vor scoate ei în final. îi urez pe această cale şi domnului costea o zi minunată cu scuzele de rigoare dacă l-am şifonat în vre-un fel.

2008-01-18 16:48

probabil ultima poveste din radio
     media: 4.00 din 4 voturi

astăzi e ultima mea zi de muncă la radio. mi-am anunţat demisia inclusiv la domna moldovan, întoarsă de la bucureşti, care care nu ştia nimic despre intenţiile mele. a fost o despărţire amiabilă, mai pe româneşte, cu loc de bună ziua!
tot astăzi însă a trebuit să iau două declaraţii telefonice pentru două ştiri, iar telefonul din redacţie de pe care se pot face înregistrări era ocupat, aşa că am coborât la tehnic, într-una din cabine, ca să-mi fac treaba. cabina unde eram e despărţită cu un geam mare de un alt spaţiu care în prezent se amenajează pentru crearea unei noi cabine de înregistrări. acolo, un 'nea gogu şi un dorel, întocmai ca în reclama la unirea, lucrau cu spor. respectiv unul era căţărat pe o scară cu un trafalet cu care vopsea sârguincios, iar celălalt, cu un pet de burger în mână căuta, probabil şi nişte pahare, un loc unde să ia o bine-meritată pauză. concluzia... degeaba m-am agitat şi am făcut eu publică problema cu băutul în tehnic, întrucât rezultatele nu par să-şi facă apariţia. cum e ultima mea zi la radio, m-au cam mancat vârfurile degetelor ca să vă spun şi vouă. iar cu asta pun punct aici, vă doresc o zi minunată şi un weekend de aceeaşi factură!

2008-01-18 14:18

porumbelul domnului prozan
     media: 3.75 din 4 voturi

la noi administraţia judeţeană se face după criterii politice . se prea poate ca nişte politicieni ofuscaţi să sară acum cu roşiile spre mine spunând că toate posturile din serviciile deconcentrate se obţin prin concurs. îl voi crede pe cuvânt că respectivele concursuri sunt chiar concursuri atunci când în guvernarea PNL voi vedea un director de la PSD într-un astfel de post. până atunci... câştigă cine trebuie.

aşa se face că o seamă de incompetenţi ajung să se caţere pe cele mai înalte scaune din administraţie. şi mă opresc de astă dată la inspectoratul şcolar, unde în ultimii 3-4 ani am avut parte de tot soiul de personaje, care mai de care mai delicioase în incompetenţa lor. să ne amintim bunăoară de doamna suzana ganţă, retrasă de partidul care a instalat-o, atunci când devenise mai mult caricatură decât şef de instituţie publică. a venit mai apoi domnul neagu, mult mai bine pregătit, însă după ce a ajuns în funcţie... a cam luat-o prin arătură. totuşi, a fost exemplul cât de cât pozitiv.
mai nou a venit domnul prozan. un fel de suzana ganţă în variantă masculină. ce mai... delicios omul, dar la locul nepotrivit.
iaca ce spune domnia sa într-o declaraţie apărută în cotidianul zi de zi de ieri:

"Eu, Mircea Prozan, ca cetatean, am o parere personala: ar trebui sa se construiasca mai multe scoli particulare, deoarece concurenta este ceva foarte bun."

cum ar veni, mai pe româneşte, domnia sa fiind... să zicem directorul unei agenţii imobiliare (ceea ce este) ar da o declaraţie de genul: eu, mircea prozan vreau concurenţă, care să-mi fure mie din clienţi, pentru că eu acum sunt un incompetent, dar dacă va da concurenţa peste mine, care este ceva foarte bun, voi creşte falnic, puternic, frumos şi, nu în ultimul rând, eficient. bravo domnule prozan... lăsaţi demisia la partid la doamna marcela.

2008-01-17 18:58

leapşa
     media: 3.00 din 1 vot

am luat o leapşă de la denisa, aflaţi imediat de ce. având în vedere că e prima, o tratez cu seriozitate. carevasăzică...

1. de ce ai acceptat leapşa aceasta?
pentru că a) aşa am vrut şi b) să încep şi eu să intru în rând cu lepşuitorii, dacă se poate zice aşa

2. de când eşti în blogosferă?
21 mai 2006. dovada aici

3. cum ai ajuns să îţi faci blogul?
frustrat fiind, chiar nu mai ţin minte din ce motiv, şi văzând pe alţii făcând chestia asta, m-am apucat să îmi descarc periodic nervii. ceea ce fac şi în prezent.

4. care este primul blog pe care ai intrat?
cel al lui alex ramadan

5. enumeră trei lucruri pe care le crezi importante ca să reuşeşti în blogging.
ăăă... nu ştiu de ce leapşa asta mi se pare tot mai aproape de formatul unui oracol...

6. cel mai citit blog de către tine.
cred că la mare concurenţă e denisa cu groparul

7. alte bloguri pe care le mai citesti.
sunt multe... şi apoi ce-s cu întrebările astea? iarăşi mă simt în faţa oracolului.

8. care platformă de bloguri o consideri cea mai bună?
chiar sunt afon în domeniul acesta. mă simt bine pe ablog, dar sunt convins că sunt altele mai bune, deci prefer să nu nominalizez.

9. este important traficul pentru tine?
la început nu era, dar acum recunosc că-mi doresc cifre mari.

10. sunt importanţi banii pe care i-ai putea obţine din reclame?
pentru mine sunt importanţi toţi banii pe care îi pot câştiga cinstit, la fel cum sunt pentru toată lumea, bănuiesc. cum ar veni... altă întrebare naivă.

11. cel mai urât blog pe care l-ai văzut?
hhmmm... bună întrebare. chiar nu ştiu...

12. consideri că e un lucru vital să ai domeniu .ro/.net/.com etc?
nu.

13. parola cu care te loghezi la blog?
dapebune...chiarcredeaica-ţidauparola?

cum majoritatea cititorilor mei nu au încă blog... dau mai departe leapşa tuturor celor care citesc întâmplător blogul aici de faţă. şi-n plus lui roxa.

2008-01-17 15:52

cum e cu pensiile maică
     media: 4.40 din 5 voturi

de fiecare dată când aud că domnul ministru varujan voganian a mai zis câte ceva mă umplu de râs amintindu-mi cum explica el la tablă cu grafice şi cifre că taxa de primă înatriculare va fi un fel de binecuvântare, iar cei de la uniunea europeană nu vor avea cum să o respingă. lucru care, desigur, nu s-a întâmplat. ba mai mult comisia europeană ne-a cam tras de urechi spunând să ne vedem de treabă cu avioanele cu pricina, că la bruxelles taxe înşelătoare s-au mai fumat. vezi cazul ungariei.
bun, dar cică vorbeam de pensii. tot anul trecut, dacă vă mai amintiţi, domnul vosganian explica muncitoreşte că pensiile vor fi dublate, iar bugetul asigurărilor sociale va suporta cu brio ghiduşia. după care venea şi domnul tăriceanu întărind spusele domnului vosganian, asigurându-ne că majorarea pensiilor nu poate fi decât benefică. ceea ce normal că a fost exact pe dos. a crescut inflaţia, nu s-a mai putut atinge obiectivul anual, iar bugetul nici pomeneală că poate suporta o aşa de mare pacoste. confirmarea a venit zilele trecute. şi-mi permit să citez ştirea rompres în care domnul vosganian spune cu guriţa dânsului că bugetul asigurărilor sociale va trebui subvenţionat. iaca citatul:

Bugetul asigurarilor sociale va fi subventionat in 2008 si 2009 cu bani de la buget, a recunoscut luni Varujan Vosganian , ministrul Economiei si Finantelor . "In 2008 avem o subventie de 1,3 miliarde de lei, iar pentru 2009 avem in vedere un transfer de 5,9 miliarde de lei, aproximativ 1,5 miliarde de euro", a spus Vosganian, confirmand astfel criticile din 2007 privitoare la incapacitatea sistemului de a sustine o majorare a pensiilor.

cum ar veni... e albă, dar nu chiar aşa albă, ci mai degrabă gri... un gri de nuanţă închisă, mai spre negru. dar nu-i aşa că dă bine să mergi în campanie să spui "v-am dublat pensiile dragi pensionari!"? ba bine că nu.

2008-01-16 11:50

şi-am plecat de bună voie
     media: 4.50 din 4 voturi

pentru că cititorii mei sunt mai importanţi decât directorii lor şi pentru că doamna director încă nu e de găsit la birou, vă anunţ pe această cale că plec, de bună voie şi nesilit de nimeni, de la radioul de stat. nu concediat, în ciuda previziunilor amicului crăciun, nu constrâns aşa cum bănuiau alţii, ci de bună voie. principalul motiv este timpul meu liber din ce în ce mai puţin. timp în care ar trebui să-mi văd de facultatea mea, ceea ce nu prea se mai întâmplă. la acest argument simţiţi-vă liberi să adăugaţi motivele lesne de înţeles care reies din posturile anterioare despre atmosfera şi colegii (o parte din ei, desigur) mei de aici. este al doilea loc de muncă de unde plec, a doua demisie şi mărturisesc că nu mi-e atât de uşor pe cum ar putea părea. despre planurile de viitor rămâne să vă dau detalii cu altă ocazie, pe măsură ce voi putea.

update: doamna director este plecată astăzi la bucureşti, acesta fiind motivul pentru care n-am găsit-o la birou

2008-01-15 15:23

eminescu... necenzurat
     media: 4.80 din 5 voturi

ieri seară o nouă revistă a apărut pe piaţa presei mureşene. se numeşte ms necenzurat, apare de două ori pe lună în format integral color şi se distribuie gratuit. aseară am fost la lansarea ei oficială, pentru că mi-a fost dragă (ca amică zic, deci nu vă gândiţi prea departe) domnişoara care i-a dat practic viaţă, respectiv soso, cunoscută şi drept sorina szakacs. revista va trata subiecte mondene, care pe mine unul vă spun sincer că mă atrag prea puţin. despre lansare eu aş spune că a fost mai degrabă intimă, între prieteni şi colegi de breaslă, decât fastuoasă şi simandicoasă. ceea ce a fost mai aproape de gustul meu. m-am întâlnit acolo şi cu un fost coleg cu care nu cred că am vorbit în doi ani cât am lucrat la acelaşi ziar cât am vorbit într-o oră şi jumătate aseară. ceea ce iarăşi a fost bine. până una alta... drum bun, cât mai lung şi cât mai fericit noii publicaţii, iar dragii de soso un braţ de felicitări pentru nebunia care a apucat-o!

ce treabă are primul cuvânt din titlu cu postul aici de faţă. păi are, pentru că astăzi ar fi ziua lui mihai eminescu , născut fix pe 15 ianuarie 1850 la ipoteşti. poet, prozator şi nu în ultimul rând om de presă. dacă n-aţi auzit de el până acum... aveţi oareşce probleme la cultura generală. lucru de care de altfel mă cam îndoiesc. pentru mai multe detalii despre who the fuck is eminescu vă îndrum cu căldură spre wikipedia, care a aflat şi ea despre poetul cu pricina şi ne-a pus la dispoziţie detalii aici.

2008-01-14 19:54

schimb de cărţi
     media: 3.75 din 4 voturi

scriam acum ceva vreme despre o gaşcă de liceeni şi studenţi (de fapt studentă, că e numai una, restul fiind liceeni) care s-au postat în faţă la romulus guga şi s-au apucat de citit ziua în amiaza mare în semn de protest faţă de desfiinţarea librăriei din centrul tîrgu-mureşului. am dat până la urmă de ei (de urma lor voiam să spun, dar ar fi fost o repetiţie supărătoare, aşa-i?), iar acum mă povestesc pe mess cu doi dintre ei. fix cei doi care se fac "vinovaţi" de organizarea protestului din centrul oraşului. unul e radu, elev în clasa a unsprezecea, iar cealaltă e roxa studentă la litere. sau invers, că domnişoarele-s primele. tot ei doi, roxa şi radu, recidivează mai nou cu o acţiune de toată lauda, respectiv schimbul de carte. mă rog, ei sunt capii locali ai iniţiativei, mişcarea întâmplându-se simultan, o dată pe lună, în mai multe oraşe din ţară. şi nu numai. despre ce şi cum... găsiţi mai multe detalii aici.
duminică am fost şi eu la evenimentul cu pricina, târându-l după mine şi pe colegul de la radio care era de servici, cu scopul de a face o ştire. ceea ce s-a şi întâmplat, iar colegul cu pricina până la urmă s-a şi bucurat că l-am scos din casă, având numai cuvinte de laudă pentru oamenii aceştia. bineînţeles că m-am dus şi eu cu un braţ de cărţi şi, chiar dacă am fost numai vreo zece inşi în total la eveniment, cu tot cu mine şi cu vali, colegul de la radio, care să zicem că nu ne punem la numărătoare, eu cred că se poate numi un succes. şi numai de dragul de a închide gurile care grăiesc beşicate uneori "tinerii din ziua de azi..." sau "când eram eu tânăr...". eh... iaca şi în vremurile noastre se mai întâmplă lucruri faine. iar dacă vreţi să participaţi şi voi la schimbul de carte urmăriţi site-ul lor înainte de fiecare primă duminică a lunii, ca să aflaţi detalii legate de loc şi ora exactă. până atunci vă doresc lectură plăcută şi vă invit în numele lor la un schimb de cărţi.

2008-01-12 21:20

frumos la sibiu... oricum ai lua-o
     media: 3.75 din 8 voturi

ca să nu mai rămâi cu restanţe şi anul acesta, vineri dimineaţa la prima oră (respectiv a şaptea) m-am dus la sibiu la facultate pentru ultima sesiune de tutoriale din acest semestru, înainte de marea sesiune de iarnă. lăsând la o parte indiferenţa reciprocă manifestată în relaţia studenţi-profesori, facultatea e chiar drăguţă. sau nu. de fapt e doar o altă facultate, într-o clădire nouă, banală, inodoră şi incoloră, fără gust, fără miros, cu bănci noi şi plictisitoare şi exagerat de uniform aranjate... ce mai, toate la locul lor. exact şi fix acolo unde te-ai aştepta să fie. ceea ce uneori mă enervează. doar e facultate de jurnalistică, deci se presupune că ar fi şi ceva creativitate pe la mijloc.

da... dar sibiul are un farmec aparte. aşa se face că facultatea, pe care sporadic o frecventez, o clădire nouă şi impecabilă stă înghesuită, dar totuşi impozantă, cu acoperişul mult deasupra vecinilor, într-un cartier vechi, cu case despre care ai zice că au văzut la viaţa lor sute de generaţii perindându-se prin ele, cu străduţe înguste care te fac să te simţi în evul mediu. plimbându-te, ai uneori surpriza să dai de câte o mică piaţă în care atmosfera parcă e culeasă dintr-un roman de zola. vezi piaţa aurarilor, cum urci în piaţa mică de pe strada 9 mai.

plus centrul recent renovat în care dacă nu ai grijă cu căscatul excesiv la clădirile şi toate detaliile din jur rişti să dai cu capul de vre-un stâlp răsărit total inoportun şi obraznic în faţă. ca să nu mai vorbim de oamenii, seara destul de mulţi, care te imită şi fac exact ce faci şi tu: umblă căscaţi şi totodată uimiţi că aşa ceva, adică un centru vechi renovat frumos, se poate găsi şi la noi în românia. deprins însă cu noua faţă a sibiului, acum nu mai exagerez cu holbatul ochilor, însă mărturisesc că sunt îndrăgostit (de centrul sibiului zic). prin urmare, de fiecare dată când am o pauză la facultate mă iau frumuşel pe jos, urc prin piaţa aurarilor în piaţa mică, pe sub turnul sfatului, pătrund în piaţa mare, fac un oarecare ocol pe lângă catedrală şi primărie şi o iau agale pe lângă împăratul romanilor pe strada închisă circulaţiei care duce spre teatru. mă duc încet, eventual mai trag cu poftă şi dintr-o ţigără, precis şi sigur spre librăria humanitas a lor, a cărui nume exact îmi scapă. mă duc direct la cărţile la reducere (da, există aşa ceva în librăriile din oraşele ceva mai civilizate decât tîrgu-mureşul), iau de obicei cam un kilogram de carte, adică vreo 3-4 volume, în total vreo 40 de lei cheltuiţi. bani cu care în tîrgu-mureş cumperi cam un volum jumătate de cărţi (ieftine, nu vorbim aici despre ceva mari clasici). ies din librărie, mă duc mai departe spre hotel parc, iar când ajung fac cale întoarsă pe aceeaşi stradă plină de sibieni grăbiţi sau turişti cu pasu ceva mai slobod. ajung înapoi în piaţa mare, mă mai minunez o dată cât de frumos poate arăta centrul unui oraş românesc, după care constat că trebuie să ajung înapoi la facultate.

partea proastă a sibiului, dar cu adevărat foarte foarte proastă, e aproape tot restul oraşului nou, ca să zic aşa. străzi extrem de pline de gropi, mizerie, trotuare dintre cele mai bombardate, arhitectură banalo-comunisto-tâmpită... lipsa coşurilor de gunoi. am rămas foarte dezamăgit, umblând cu câte-un rest de aruncat, sute bune de metrii până mi-a ieşit în cale un coş de gunoi mic, plin ochi de resturi şi care stătea să cadă de pe stâlpul care-l găzduia. faţă de tîrgu-mureş, mai e muuuult de lucru la sibiul în care stă sibianul de rând. bulină neagră pentru că până să ajungi la frumuseţea centrului ai de trecut prin calvarul sibiului propriu-zis.

mi-am luat şi de data asta un kilogram de carte, după care m-am întors la facultate, pentru că vineri seara la şase aveam programată o întâlnire cu profesorul care mă îndrumă întru naşterea lucrării mele de licenţă. problema era că ceasurile arătau doar patru şi jumătate, aşa că, pe una din străduţele înguste unde îmi era maşina, m-am pus să citesc una din cărţile proaspăt achiziţionate. pe camillo boito cu a lui senso, o cărticică de vreo 90 de pagini l-am luat la ruşinosul preţ de patruzeci şi şapte mii cinci sute lei (vechi, ca să pară mai mult) şi l-am terminat până la cinci şi jumătate. marele câştig a fost altul, întrucât am ajuns la încă o concluzie fenomenală scoasă din puţul sclipitoarei mele gândiri: se poate citi şi în maşină. nu mai puţin adevărat este că dacă se face noapte, de obicei se face şi cam frig şi întuneric, deci toată afacerea devine cam păguboasă.

totul a avut şi o faţă pe care am descoperit-o pe la şapte. după cursuri, plimbat, citit, discutat, negociat, studiat şi zîbovit aiurea, am ajuns la altă concluzie epocală: dacă nu mănânci o zi întreagă ţi se face o foame de lup. după ce am rezolvat şi treaba cu foamea am constatat că ochii nu mai răspundeau prea bine la comenzi având tendinţa să se închidă de capul lor. aşa se face că pe la 11 (ziceam eu) când m-am uitat la ceas am constatat că de fapt era doar ora nouă. după lupte seculare care au durat până la zece jumătate am cedat.

undeva între masă şi somn am văzut şi ultima rudă sosită în familie, totodată şi ultima mea nepoată şi nu în ultimul rând fata verişoarei mele. o dulceaţă de fetiţă care la şase luni nu prea ştie cu ce se mănâncă plânsul (doar atunci când îi e foame sau somn), nu stăpâneşte arta statului în fund sau a mersului (în niciuna din formele sale) dar îi place să facă lumea să fluiere în jurul ei, să se joace cu orice face zgomot şi să facă un soi de genoflexiuni dansante cu guriţa până al urechi. absolut adorabilă. şi vă rog credeţi-mă, pentru că ori m-am transformat peste noapte din omul care era indiferent la bebeluşi într-un iubitor de aşa ceva, ori chiar fata acesta e o dulceaţă. ceea ce eu spun că e.

şi cam asta a fost emisiunea de azi cu sibiul. până data viitoare să ne comentăm cu bine. la cât mai bună revedere!

2008-01-10 20:46

de toate la grămadă
     media: 4.00 din 3 voturi

una dintre colegele de la radio, de care scriam cu ceva vreme în urmă că nu se sinchiseşte prea tare de reporterii cărora le culege telefonic relatările şi pleacă de la telefon cât timp ei prestează acolo cu spor a aflat în sfârşit de blogul meu. l-a citit, a printat entry-ul cu pricina şi mi l-a trântit în faţă bolborosind ceva din care n-am înţeles mare lucru. de atunci nu ne mai salutăm. ceea ce bine, pentru că oricum ea de fiecare dată mă saluta în maghiară, lucru care mărturisesc că mă deranja.

am ieşit iarăşi cu maşina prin oraş după anul nou şi în fiecare zi mă minunez cât de murdare pot fi străzile la noi. nu că ar fi o noutate, dar la cât de uşor ne obişnuim noi cu anormalul simt nevoia să mai spun încă o dată şi încă o dată şi încă o dată chestia aceasta, până cineva poate (deşi nu cred) că mă va asculta şi (ceea ce iarăşi nu cred) va lua ceva măsuri să îndrepte lucrurile. mai exact să le cureţe.

tot după anul nou am avut surpiza, mai mult neplăcută, să ajung dinnou la dureroasa (pentru mine) concluzie că nici vorbă să înţeleg ce e în capul femeilor. şi nu mă rezum aici la una. nu vrea să vin cu mai multe detalii pentru că simt ca sunt de prisos. oricum nu le voi înţelege mai bine relatând aici ce mi s-a întâmplat. dar, ca în cazul drumurilor, am simţit nevoia să mă descarc.

şi tot după anul nou parcă au început să se înghesuie profesional anumite lucruri. înghesuie la modul pozitiv, deci nu pot decât să mă bucur. deocamdată nu vreau să dau detalii pentru că prin asta n-aş face decât să-mi tai craca de sub picior. nu mai puţin adevărat este că la momentul potrivit, pe măsură ce se vor schimba anumite lucruri, voi venii cu detalii. puţintică răbdare.
şi deocamdată atât. mai revin, dar nu pot spune exact când. se pare că astăzi nu e ziua detaliilor.

2008-01-08 11:51

la telefon
     media: 4.33 din 3 voturi

constat că mai nou dau de tot felul de oameni prin telefon, cu care port discuţii dintre cele mai colorate. multe dintre ele le uit repede şi-mi pare rău mai apoi pentru că nu apuc să vi le împărtăşesc. treaba cu telefonul cel mai probabil se datorează faptului că "la lumina întunericului" (cum ar zice domnul primar Florea) în necunoscut, interlocutorul are ceva mai mut curaj. aşa se face că într-una din zilele trecute sună un domn la radio, ridică o colegă de-a mea... vorbeşte ce vorbeşte, iar după ce închide se uită cu ochi mari la noi, încă nedumerită şi zice: ăsta s-a recomandat domnul doctor cutarescu... da chiar aşa a zis dooomnul doctor... domnul bag seamă nu-i chiar din filmul ăsta.
ieri îmi sună mie telefonul:
- alo salut cătălin! aurel de la primărie sunt, la mulţi ani!
- salut şi la mulţi ani!
- auzi cătălin astăzi la ora... (nu mai reţin) mergem cu şefu la maternitate.
- de ce, naşte primarul?
- nu, merge să felicite mamele.
- aaaa... bine.(...)

2008-01-07 14:58

curat murdar
     media: 4.00 din 3 voturi

vorbeam ieri cu cineva care stă momentan în tîrgu-mureş, fără să fie de fapt de aici. şi cum vorbeam aşa verzi şi uscate a ajuns să-mi spună că tîrgu-mureşul este un oraş curat. tuturor celor care mai au impresia asta le doresc o plimbare astăzi prin centrul oraşului pe minunatele şi curatele trotuare. şi reţineţi că vorbesc de centru, nu am trimis pe nimeni prin rovinari sau mureşeni. şi tot acestei categorii îi recomand să-şi facă rost de o maşină, să meargă cu ea dimineaţa la spălătorie, să se plimbe prin oraş mai apoi câteva ceasuri, iar seara să tragă o concluzie privind curăţenia din oraşul florilor. până atunci... eu cred că tîrgu-mureşul este curat murdar.

2008-01-04 15:18

din ciclul ştiri degeaba
     media: 3.75 din 4 voturi

cum e an electoral, toată lumea s-a pus pe fabricat evenimente. fie că găsesc sau nu pretext, dragii noştri oameni politici fac orice numai de dragu de a apărea la televizor. altă explicaţie nu găsesc pentru mailul primit astăzi de la biroul de presă al primăriei tîrgu-mureş. mail care ne anunţa că:


Luni, de la ora 13.00, dl. primar Dorin Florea se va deplasa la Materinitatea veche, iar de la ora 13.30/13.40, va fi prezent la Maternitatea nouă - Spitalul Clinic judetean Mureş, etajul 9, secţiile nou-născuţi. Pentru cei interesaţi, vom pune la dispoziţie şi mijoace de transport.

Biroul de presă al Primăriei Tîrgu/Mureş.


eh... acum că ştiu treaba asta, deja mă simt mai informat, deci mai puternic. mă opresc aici înainte de a mă apuca să găsesc o motivaţie pentru prezenţa primarului la maternitate.

2008-01-03 15:07

despre gospodine
     media: 3.33 din 3 voturi

se pare că prea mult timp liber, venit o dată cu sărbătorile, dăunează. iată de pildă la ce concluzie am ajuns, după nişte discuţii cât se poate de cretine şi lipsite de substanţă cu un prieten, în aceste zile: gospodinele sunt cele mai tâmpite femei. păi nu? păi le pune cineva obligat/forţat să stea toată ziua acasă cu nasu-n oala cu sarmale şi-n cea cu ciorbă de fasole? şi acum veţi spune că e destul de confortabil sentimentul să ştii ca te întorci acasă ca bărbat cu poftă de mâncare, iar pe masă să te aştepte o porţie de mâncare caldă. dar gândiţi-vă cum v-ar sta lângă o astfel de duduie, care miroase a sarmale, parul îi este puţin slinos de la atâta abur, iar vestimentaţia banală este acoperită de un şorţ uşor pătat. sexy imagine, nu? parcă vă piere pofta de mâncare. prin urmare eu prefer să mănânc toata viaţa hot dogi şi şaorme decât să mă întâmpine o astfel de femeie acasă în fiecare zi. tâmpit mod de a continua blog-ul şi anul acesta, nu credeţi? v-am zis eu că prea mult timp liber dăunează...


 
Termeni si Conditii de Utilizare