Stau la blog ca tot romanul intr-un suflet cu doua camere, partial decomandat

2008-02-28 02:50

deci prima postare despre viena
     media: 0.00 din 0 voturi

tocmai vin de la un tur al vienei dintr-un taxi, noaptea, iluminat, multa lume, multe masini (scuzati-mi lipsa diacriticelor, dar astia au numai pentru germana asa ceva) iar prima impresie este asta:

uuuuuuaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuu

cand imi revin, promit ca vor aparea si detalii legate de acest so called uuuaaaauuuu (a dracului ca nici ghilimelele nu le gasesc la nemtii astia pe tastatura... pardon, austrieci)

2008-02-24 14:08

mini conţed
     media: 4.00 din 2 voturi

mâine plec la viena. cum n-am fost niciodată în comuna asta, abia aştept să ajung şi să văd cât mai multe. cum toată treaba va fi în interes de servici, cel mai probabil voi vedea destul de puţin, către deloc. important e că schimb peisajul pentru câteva zile, respectiv de luni până joi. că vineri îmi iau cd-urile cu muzică şi mă duc la lăpuşna, la castel, fără semnal, mâncare şi beroase la discreţie... miiiinuuunaaat!
luând toate acestea în considerare să nu vă mire prea tare pânzele de păianjen care se vor aşterne pe blog, ori nesimţirea mea de a nu răspunde la telefoane .

2008-02-24 00:46

la bulivar birjar, la bulivar...
     media: 4.00 din 1 vot

doamne ce-mi place ţara asta. pe de-o parte m-am dus în seara asta la o piesă de teatru alternativ în care au jucat nişte picioare, atât de penibil încât, pentru prima dată în viaţa mea, m-am ridicat şi am plecat înainte să se termine spectacolul. rău nu mi-a părut, că doar cu şapte lei în plus sau în minus tot eu sunt. ce mi-a plăcut a fost faptul că la ieşire vreo două dudui şi un domn, angajaţi ai teatrului tot încercau să ne descoasă şi să afle de ce am ieşit şi care e treaba de am rămas dezamăgiţi, vădit afectaţi şi ei de faptul că cineva le pleacă la 10 minute după începutul piesei. treaba era că în piesă jucau doar nişte picioare, care scoteau tot soiul de zgomote, încercând să imite nişte relaţii interumane. ori o fi fost înţelesuri ascunse în toată treaba asta pe care nu le-am priceput din cauza gălăgiei din sală produsă de un grup de 40 de şcolari sau din cauza mansardelor noastre mai şubrede, ori piesa era într-adevăr tâmpă. totuşi am rămas impresionat că ieşirea mea şi a celor trei prieteni cu care eram i-a afectat pe angajaţii teatrului.

după care am ieşit la bere... mai scurtă în seara asta pentru mine, întrucât am duminică ceva de lucru. a trebuit să plec mai repede, după cum spuneam, şi am vrut să-mi achit partea mea de băuturi beroase, dar nu aveam decât o bancnotă de 100 de lei. n-a avut să-mi dea rest, aşa că mi-am trecut consumaţia pe "caietul" (a.k.a. cont, notă, datorie) prietenilor şi m-am dus în treaba mea, cu un taxiu. fireşte că nici taximetristul n-a avut să-mi dea rest, chiar dacă era ultima lui cursă pe azi. acuma... eu nu pricep cum de în străinătate aveau şi chiar îmi dădeau rest inclusiv în monede de un cent până la restul fix şi invariabil exact, iar aici în 9 din 10 cazuri, dacă mergi cu o bancnotă de 100 de lei undeva provoci reacţii de lămâi pe feţele vânzătorilor, taximetriştilor, chelnerilor etc.? la capitolul acesta bag seama încă suntem oleaca bananieri.

şi atunci cum să nu-ţi placă ţărişoara asta în care la un pas o chestie te impresionează cât se poate de plăcut, iar la doi paşi mai încolo situaţia se schimbă şi primeşti câte-o palmă rece şi foarte bine aplicată de nu mai ştii ce să crezi? mie unu îmi place, chiar dacă era luat curentul la iluminatul stradal prin oraş, chiar dacă mă durea uşor capul, chiar dacă taximetristul a înjurat pe tot drumul mai ceva ca un birajr (ce de altfel chiar e)... noapte bună!

2008-02-22 18:43

deci... carevasăzică...
     media: 0.00 din 0 voturi

după prost...pots...postarea de ieri, azi am găsit pe intel...intest...internet o filmare despre oameni mai obosiţi ca mulţi dintre scre...sme...semenii noştri. deci iată doamnelor şi mai ales don...dos...domnilor cum pot să bea unii aici.

2008-02-22 01:23

the future is bright, the future is yellow
     media: 0.00 din 0 voturi

so, if I could offer you just one tip for the future... beer would be it!
probably the best comercial in the world.

don't ask!

2008-02-22 00:44

păcuau. taxa unu, dubla doi
     media: 0.00 din 0 voturi

tovarăşul ministru paul păcuraru (mie îmi place totuşi să-l pun pe "r" acolo unde îi este locul, numai în ciuda ministrului), probabil după ce mi-a citit postarea în care îl strângeam uşor de gâtu-i suav şi diafan (mda, sigur... vezi să nu mă citească păcuraru) a dat-o întoarsă. că staţi aşa că nu e chiar aşa cum am zis! ia uite ce s-au supărat oamenii muncii... hăhăhă tovarăşi, dar voi nu ştiţi de glumă? hăhăhă... dăcât că noi nu prea ne-am distrat la faza asta cu violatul buzunarului, ci mai degrabă l-am fi ajutat să-şi scrie demisia. revenind, păcuraru a zis că dă ordinul buclucaş în care taxează şi convorbirile cu dumnezeu, dacă acestea sunt date de pe abonamentele de serviciu, dar vine el după asta cu unul cu care să mai înălbească pe dracul cel negru, care de fapt nu va fi tocmai negru, nici chiar alb, ci mai degrabă un soi de gri. deci mai tai din taxe... cu gândul, exact ca la negociere, că ceri una şi-apoi vezi tu cât primeşti. apropo... tovarăşul ministru nu ştia la ora la care a scos porumbeii taxatori pe gură câţi bani va colecta la buget. adică a văzut că are găuri prin buget şi a zis că ar fi frumos să cumpere vreo 100 de metrii de stofă pentru cârpeli, chiar dacă poate va avea nevoie numai de vreo 10. dacă mai aveam până acum vreun dubiu că o bună parte din miniştrii habar n-au cu ce treabă au ajuns ei pe acolo prin ministere, da trebuie să zâmbească frumos ca să dea bine pe sticlă, cu treaba (mare de altfel) făcută de tovarăşul păcuraru m-am lămurit. nu mai e nevoie de nici un comentariu. doamnelor şi domnilor... taxare plăcută! atât.

2008-02-20 19:02

azi i-aş strânge de gât...
     media: 0.00 din 0 voturi

...pe tovarăşii miniştrii din guvern. anul trecut s-au gândit din puţele gândirii lor liberale să mărească pensiile. şi încă o dată. şi salariul minim . şi ajutoarele sociale. şi ce? n-avem voie? pomeni electorale, că avem bani, că bugetul poate suporta, că nu e nici o problemă. fireşte că a crescut inflaţia, s-a dus leul la vale, dar nu avem probleme dacă ar fi să întrebi guvernul. azi tovarăşul ministru la ministerul oamenilor muncii, paul păcuau (că nu-l zice pe "r" din motive ştiute de el) a pus taxă pe abonamentele de telefonie ale firmelor. deci + 19% din valoarea abonamentului merge la bugetul de stat. stat degeaba. plus 9% din acelaşi abonament plătim noi, oamenii muncii, la acelaşi stat. tot degeaba. dar nu ajunge. trebui (fără "e", că aşa vorbeşte tăriceanul, iar el e prim ministru, un exemplu, în timp ce noi suntem proşti ignoranţi) schimbat codul caen. băieţi, ceva probleme măh? nu! să schimbăm deci, dar să nu-l modificăm prea tare. aşa că îl schimbă. ce înseamnă asta? "dăcât" (cum spune iei de la guvern, în funte cu agramatul şef tăricean) că trebuie reînfinţate toate firmele. care ie multe. şi care ele trebuie să se aşeze acu la tot felul de cozi pe la finanţe. şi registru comerţului. şi primării. toţi deodată. de ce? păi uite deaia, că trebuia modificat codul caen. cine plăteşte reînfinţarea firmelor? păi cum cine? doar nu statul... ce e blasfemia asta tovarăşi? doar noi suntem alături de oamenii muncii, 'ţi ai dracului de capitalişti şi imperialişti... ia plătiţi mă acolo, staţi la coadă şi nu mai comentaţi! păi ce guvernarea mea de dreapta tot cârâiţi? nu vedeţi că suntem alături de investitori?

mai multe despre dările pe care trebuie să le dăm la stat, statul degeaba, găsiţi aici.

2008-02-20 17:54

despre bibliotecă, dinnou numai de bine
     media: 5.00 din 3 voturi

azi iarăşi m-am dus pe la bibliotecă pentru că aveam de restituit nişte cărţi. în plus am mai scos un volum de care am nevoie. prima dată, ca de obicei, la secţia împrumut, unde mă întâmpină aceeaşi duduie în vârstă (ca să nu o fac chiar babă) de data trecută. cu o faţă de lămâie verde proaspăt stoarsă, duduia îmi ia cărţile fără să scoată un cuvinţel, după care, supriză de proporţii!!! mă ajută cu o cotă a cărţii pe care doream să o împrumut, dar care se găsea la secţia tehnică. salut, ies, iar în două minute eram la secţia tehnică unde mă întâmpină domnul "unde-i fişa?" aiurit de care vă povesteam şi data trecută. fireşte că nu răspunde la salutul meu, mă întreabă ca pe inculpat ce doresc, eu îi răspund că-mi trebuie cartea cutare care are cota cutare, la care el mă expediază la raft. merci frumos, dar în atare situaţie care a fost contribuţia domniei dumnivoastre în a mă ajuta să-mi găsesc volumul dorit? mă rog... după ce mă holb ca mâţa beată în calendarul japonez preţ de câteva minute îmi oferă dinnou ajutorul de nepreţuit: "n-aţi găsit-o? trebuie să fie acolo pe raft la 159 la N" lucru care mi-l mai spusese şi la început. cum nu-l găseam pe rebelul de 159, o iau pe la alt raft în speranţa că dau de dezertor, dar tovarăşul bibliotecar mă îndeamnă autoritar înapoi, oferindu-mi dinnou un nesperat ajutor: "acolo e dom-ne în dreapta ta". mă întorc de unde am plecat, apare şi 159 fix sub nasul meu, îmi găsesc volumul, după care-mi dă să semnez fişa, salut, el nu răspunde şi plec.

pe această cale îmi cer scuze acestui domn că i-am deranjat liniştea cu rugămintea mea absurdo-nesimţită şi promit că pe data viitoare am să încerc să fiu mai politicos. nu ştiu încă exact cum voi proceda, dar ceva trebuie făcut întru îndreptarea obiceiurilor mele total anti-mersul-lucrurilor-la-biblioteca-judeţeană.
apropo... dumneavoastră, doamna manager teodor, ce mai faceţi? bine sănătoasă?

2008-02-19 21:19

proclamaţie
     media: 4.83 din 6 voturi

camerele reunite ale parlamentului unicameral confort trei cu baie comună la capătul coridorului, reunite astăzi în şedinţă de urgenţă au hotărât proclamarea independenţei statelor unite ale marelui cătălin şi hegheşului de sud. decizia vine ca urmare a sondajului de opinie realizat în perioada 19 februarie ora 17 pe un eşantion de o persoană, adică eu, în care s-a pus întrebarea "doriţi ca statele unite ale marelui cătălin şi hegheşului de sud să devină independente?", răspunsul fiind da în proporţie de 100%. noul stat va fi o regato-republică condusă de un premier, un preşedinte şi un rege din dinastia hegheş, toţi trei fiind eu, ce puţin până la deschiderea graniţelor pentru primirea unor imigrante, când voi fi nevoit să predau o bună parte din prerogativele de conducere. moneda va fi eurohegheşul bătut pe capace de bere (probabil cea mai bună monedă din lume). noul stat a fost deja recunoscut în mod neoficial de trinidad, tobago, kosovo, uniunea pensionarilor, asociaţia luptătorilor pentru drepturile fumătorilor, urmând ca restul marilor puteri ale lumii să-şi definitiveze poziţia în maxim 48 de ore. noul stat va adera la organizaţia naţiunilor ofilite, alianţa nord pocloşeană şi la uniunea europeană din tudor. statul va garanta bunăstarea tuturor cetăţenilor, liberul aces la educaţie, mâncare, băutură, circulaţie, conducere şi... mă rog... ce o să mai fie nevoie pe viitor, vom regla prin ordonanţe după ureche. noul stat va avea un teritoriu volatil, fixat în jurul meu, acesta schimbându-se tot mereu, fiind primul stat din lume de acest gen. drapelul va fi din plastic transparent, iar imnul de stat va fi melodia lui luis amstrong what a wonderfull world.

semnează preşedintele, premierul, regele şi tustrei la un loc,
cătălin hegheş

breaking news: acum am primit o corespondenţă de la ministrul de externe , care spune că statul îşi suspendă temporar relaţiile cu celelalte state întrucât are de prestat nişte treburi interne.

2008-02-19 19:57

vă rog nu mai faceţi aşa, m-am plictisit!
     media: 5.00 din 3 voturi

sunt nişte simpatici. dacă te întâlneşti cu ei pe la sindrofii stau cu tine la un pahar, beau o vorbă, schimbă o glumă, o măslină... ţi-ar da şi scobitoarea din ea. ce mai, sunt nişte oameni de treabă. dacă mai mergi să le mai şi pui întrebări de genul "care sunt domnule director realizările instituţiei pe anul trecut?" te-ar lua în braţe şi te-ar pupa pe frunte ca pe propriul copil. mană cerească ai fi şi ai rămâne (dacă te-ai rezuma la asta) în vecii vecilor amin! "eşti ziaristul meu preferat, pe cuvânt!", "aaa... cătălin, prietenul nostru!", "domnule cutărescu, faceţi cunoştinţă cu domnul hegheş de la punctul... cel mai bun ziarist din mureş". la dolce vita!!!

dacă baţi la uşa biroului, intri şi te apuci să explici cum că ai un dosar de nu ştiu unde în care e acuzat acelaşi tova... domn director că a făcut vre-un abuz, ori vre-unul din angajaţii din subordine s-a ocupat cu oarece treburi de natură penală, atunci se schimbă întreg scenariul. da cine v-a zis? da de unde ştiţi? domnule hegeheş îmi vine sa râd când aud aşa ceva! doar pe mine m-a căutat până la dumnezeu şi nu mi-a găsit nimic! după care se fâstâcesc, se învârtesc aiurea în propriile cuvinte, îşi aprind o ţigară dacă-s fumători, îşi caută de lucru prin hârtiile de pe birou, se screm parcă au dat brusc într-o durere surdă de burtă, se scarpină în vârful capului, zâmbesc fals cu gura până la urechi, uneori se enervează, alteori refuză orice declaraţie motivând că... "eu nu pot să vă dau astfel de informaţii". te uiţi la ei, ei se uită în ochii tăi şi mint atât de firesc încât ai zice că ar recita căţeluş cu părul creţ. se vede că mint şi-şi dau seama că nu înghiţim gogoşile nemestecate, dar o dau înainte... fură raţa din coteţ... începi să zâmbeşti şi tu la cât de penibilă devine toată situaţia, dar ei o dau înainte, unii începând chiar să creadă că ceea ce le iese pe goarnă chiar e adevărat... şi se jură că nu fură... dar degeaba că l-am prins (şi aici vine partea autocenzurată din bancul spus de o amică de-a mea cu bulă care recita căţeluş cu părul creţ). domnule hegheş, vă jur că aşa ceva nu se putea întâmpla! cuuum? nu cred! aveţi dovezi? da cum mă acuzaţi de aşa ceva? ştiu cine v-a trimis la mine! s-a trezit vorbind! nici pomeneală! vă dau în scris! nu declar nimic!

2008-02-19 16:40

au dat nămeţii peste noi
     media: 4.00 din 5 voturi

da, aşa e, românia a fost acoperită dinnou de zăpezi. dar grele, nu aşa, doar de fulguieli răzleţe. serios! n-aţi văzut în dimineaţa asta ce trafic era? pe bulevard se circula de la fortuna până în centru bară la bară. clar că erau nămeţi îngrozitori... la mine pe maşină nu i-am văzut, dar asta nu înseamnă că ei, nămeţii, nu s-au năpustit ucigători asupra oraşului. cât despre salubriserv, care asigură deszăpezirea, probabil că a fost luat prin surprindere de această ninsoare. până la urmă... cine s-ar fi aşteptat să ningă tocmai în februarie? mă rog, eu sunt bucuros că am reuşit să patinez elegant pe şosele în drumurile mele de dimineaţă, în fabuloasa treaptă a doua de viteze, fără să provoc nici un eveniment rutier. în speranţa că nu va mai ninge taman în februarie, iar canicula nu ne va lua prin surprindere dinnou în iulie, vă doresc o zi minunată, cât mai puţin încărcată cu blocaje rutiere!

2008-02-18 22:56

hai băieţi, ziceţi de kosovo!
     media: 3.67 din 3 voturi

dacă până mai ieri alaltăieri tovarăşii vorbitori de pe la televiziuni, a căror principală ocupaţie era cea de analişti politci nu mai conteneau să întoarcă toate subiectele pe feţe câte nici n-aveau subiectele în cauză, de ieri încoace ne-au lovit cu linişte. în afară de badea, care a tranşat direct subiectul, cam toţi evită să o dea albă sau neagră, adică pentru sau împotriva independenţei... provinciei, ţării.. ce-o fi, numai să-i zicem kosovo. păi... ia să vă auzim... gata, nimic? asta a fost tot? slăbuţ.
acum... ca să mă pun oarecum de-a latul drumului eu zic aşa. sunt pentru nenică! să fie kosovo ţărişoară de capul ei! iar acum aştept să mă plesniţi cu argumente cum că mă piş contra vântului şi în scurt timp mă ud pe nădragi.

2008-02-18 20:13

aim bec, de la back nu de la cel ce dă lumină
     media: 5.00 din 5 voturi

deci am petrecut o zi minunată de ziua lui băiatul acela pe nume valentin. nu ştiu cine-i, dar nici n-a făcut cinste de ziua lui, nici nu şi-a arătat faţa să stăm jos ca tot omu la o masă să împărţim o solniţă de sare la o găleată de bere. totuşi, am băgat de seamă, în ziua cu pricina, că toată suflarea feminină umbla cu trandafir în mână. să le fie de bine şi, nu în ultimul rând, să le fie ţărâna uşoară portofelelor violate întru realizarea acestei trebi, de altfel înduioşătoare până la plictis. eu unu m-am dus la un concert de muzică simfonică, iar în prima parte, când s-a întâmplat concertul de pian, m-am simţit chiar îndrăgostit. de muzică.

după care au venit pe capul meu zilele de joi şi vineri, când mi-am încordat toate resursele ca să fiu un cât mai bun redactor şef (cu liniuţă băi se scrie redactor-şef!) în vederea coordonării primului număr de punctul de la ungerea mea în funcţie. pe alocuri mi-a ieşit, pe alte locuri nu. mă rog, ziarul îl puteţi vedea şi dumneavoastră pe tarabe până una alta, ca să vă puteţi da cu părerea mai bine. ideea aţi înţeles-o: vroiam să mă laud că-s şef. ceea ce nu vă doresc neaparat să experimentaţi pe propria piele.

după ce am terminat cu lucrul, vineri pe la 11:30 (adică ora două zeci şi trei şi treizeci de minute)(a doua paranteză: da măi... mai ie unii care lucrează şi peste programul de opt ore), m-am dus să experimentez renumitele deja party-uri din backstage. care nu sunt renumite degeaba, întrucât a fost mai mult decât prefect.... perfect, pardon! dacă nu ştiţi cum e când îţi cântă gil dobrică cot la cot cu ac/dc, zdob şi zdub, iris şi alţii, atunci vinerea aceasta aţi ratat o mare şansă să aflaţi. şi nu ascultaţi aşa, pur şi simplu, ci ascultaţi călare pe bar, scaune, mese şi alte lucruri uşor escaladabile. mare păcat că s-a făcut 4:30 şi a trebuit să o luăm pe 2-3 cărări acasă. obosiţi fiind unii, uşor atinşi de unele licori alţii. partea proastă e că două zile doare al naibii gâtul de la atâta zbenguială, aparent inutilă.

sâmbătă fusei în acelaşi backstage, însă fără party. legat de sâmbătă, partea drăguţă este că de fiecare dată vin două cuconiţe straşnice pe acolo şi te invită să-ţi cumperi două beri, ca să te poţi da cu schiurile. nu la propriu, prin bar, ci jucându-te pe un palm, pod, i-pod sau... mă rog, cum i-or fi zicând la treaba aia. fireşte că în primele dăţi îl bagi pe schior prin păpuşoi înainte, iar abia după 2-3 sâmbete află şi el cum e să se dea pe pârtie. şi cică în funcţie de cum joci, câştigi tot soiul de produse promoţionale. ei, eu când l-am băgat pe nenea schiorul prin boscheţi şi tufişuri am câştigat o pereche de mănuşi, plus... nu mai ştiu exact ce alt nimic total inutil. sâmbăta asta, când a aflat schiorul de existenţa pârtiei am câştigat... exact o felie mare de experienţă.

iar duminică am fost în grecia. pe hartă cel puţin, făcând planuri pentru concediu. alţii s-au dus în barcelona, aşa că nu ne-am mai putut înţelege şi comunica coerent de la atâta amar de distanţă, motiv pentru care ne-am dus fiecare pe la căşile noastre.

...asta aşa, dacă v-a prins dorul de mine şi nu ştiaţi de ce nu mai scrie hegheş pe blog. iaca scrie, dar nu lucruri tocmai fascinante, revoluţionare, separatisto-independente ori udemeristo-peremiste. scrie şi el, dar cu simţ şi uneori doar la cererea cititorilor. mulţumită draga mea?

2008-02-12 19:55

tamango unplugged!
     media: 5.00 din 1 vot

deci băi voi ascultătorilor de radio guerrilla care ascultaţi voi radio guerrilla băi! ia fieştecare atenţia la mine că trebuie să fac un mare anunţ pentru bunăstarea ţării. deci băi... tocmai am găsit povestea lui tamango băi. pe iutub. cică acum sunt trei părţi pe care vă invit să le vizionaţi pă următoarele trei linkuri pe care le afişez eu mai jos băi!

partea întâi

partea a doua

partea a treia

deci băi, acum, când mai ascultaţi guerrilla, ştiţi şi voi cine e tamango.

P.S. oare tamango ce salariu are la guerrilla?

2008-02-12 18:54

blogalizarea
     media: 4.50 din 8 voturi

stăteam azi la masă, mâncam deci liniştit, cu gândurile prin toate părţile, iar la un moment dat cade ca din copac întrebarea lui tata:
- auzi... eu dacă vreau să-mi fac blog cum fac?
- păi... prima dată trebuie să ştii pentru ce vrei să ţi-l faci, răspund eu nedumerit la culme.
- ce, vrei să-ţi faci şi tu blog ca iliescu? bagă şi mama replică.
- ca să scriu aşa, orice. ce fac eu într-o zi de exemplu.
- păi nu e greu... mai reuşesc şi eu un răspuns încă buimăcit.
- şi ce scriu eu acolo vede toată lumea?
- da, toţi care intră pe el.
pauză din partea mea, întrucât nu-mi venea să cred încă ce tocmai mă întrebase tata. tata fiind cel care foloseşte calculatorul strict la ascultatul muzicii populare şi la jocurile windows-ului, respectiv solitaire şi free cells. revine tot el:
- ştii de ce te-am întrebat? pentru că azi mi-a zis colegul zidaru că ţi-a citit blogul. colegul zidaru fiind fost coleg de clasă cu tata, adică om trecut de 50 de ani, de la care nu mă aşteptam să citească bloguri. cu atât mai puţin al meu. acum stau şi scriu rândurile acestea şi parcă tot nu-mi vine să cred. adică mă întreb ce va urma după asta? îmi va cere să-i fac cont de mail pe care să i-l pun pe outloock, îmi va cere să modific abonamentul la internet pentru viteză mai mare întrucât nu-i mai ajunge la volumul său de download, o să cumpere un calculator cu procesor quad core ca să nu-i mai sacadeze aplicaţiile din flash, care acum abia se târâie pe celeronul meu la 366? who the hell knows? sau mai bine zis... cine naiba ar vrea să ştie ce urmează? eu sper să se liniştească şi să se întoarcă la solitaire şi sudoku, altfel cine ştie ce se va alege de lumea asta.

2008-02-11 16:35

recensământ
     media: 5.00 din 2 voturi

radu s-a apucat aici să facă un recensământ al populaţiei de capete de mureşeni care deţin bloguri în proprietate. prin urmare, dacă citiţi treaba aceasta, sunteţi din mureş şi pe deasupra mai deţineţi un blog, rogu-vă daţi o fugă la el pe blog şi daţi un coment. atât. şi numai dacă vreţi.

2008-02-11 15:56

dumnezeu trăieşte şi vorbeşte s.r.l.
     media: 5.00 din 5 voturi

exact aşa cum aţi citit în titlu. da, dumnezeu nu doar că trăieşte şi mai schimbă câte-o vorbă din când în când, dar a şi intrat în afaceri, mai exact în creşterea ovinelor, caprinelor... vedeţi voi şi restul. dovada o găsiţi aici. şi tot de acolo, ca să nu repet cuvântul aici, decurg si următoarele întrebări:
1. biserica ortodoxă poate face afaceri cu dumnezeu trăieşte şi vorbeşte s.r.l.?
2. cine este proprietarul acestei firme? adică există o persoană care îl administrează pe dumnezeu cu întregul său patrimoniu?
3. acest om de ce nu figurează în top 300 capital , ca doar are tot pământul în patrimoniu?
4. dacă se întâmplă ca omul acesta să intre în politică şi să-şi croiască un partid? s-a dus PNG-ul pe apa sâmbetei.
5. oare dumnezeu stă la coadă la finanţe să-şi plătească dările?

2008-02-11 13:58

luni dimineaţa...
     media: 4.63 din 8 voturi

...m-am trezit cu un oarecare optimism în mine. în fond, trebuia să mă duc să-mi ridic leafa de la radio. ultima leafă, pentru cele 20 de zile lucrate în ianuarie. mă sui în maşină, mă duc la radio, intru ca de obicei în curte, mă dau jos, iar în secunda doi portarul mă ia în primire.
- cine sunteţi dumneavoastră şi ce căutaţi aici? (asta după un an şi jumătate în care am lucrat la radio)
- am venit să-mi ridic ultimul salariu.
- prin faţă vă rog, ca să lăsaţi buletinul la poartă (pe un ton supărat către băşicat, asta după ce doamna director mi-a spus că pot reveni oricând pe acolo să mă interesez când se scot posturile la concurs... mă rog, asta nu i-am mai spus-o dragului de portar, întrucât n-am vrut să-i stric bunătatea de autoritatea pe care o exercita ţanţoş asupra mea. apopro... băi beţivule... data viitoare când te salut, fie în curte la radio, fie în cârciumă la Rusticul de la Doina scuipă şi tu un bună ziua că nu păţeşti nimic! ce naiba, nici atât n-ai fost în stare să înveţi în atâta amar de timp dormit în faţa televizorului de la intrarea din radio?)
- nici o problemă... mă duc prin faţă.
ceea ce am şi făcut, iar buletinul nu mi l-am mai lăsat (sic!), întrucât casieria e fix la intrare, vizavi de portar.

după ce mi-am ridicat gologanii, mi-am băut cafeaua şi m-am pornit spre oraş. aaa... iaca bordurile lui florea... mi-am amintit de ele pentru că le văzusem şi duminică. nu ştiam ce mai lipseşte oraşului ca să fie totul gata. că drumurile sunt toate asfaltate (nu!), curăţenia e la superaltiv (nici vorbă!), circulaţia e o plăcere (dacă ai înclinaţii sado-maso), oamenii sunt mulţumiţi (hai că asta-i bună...) deci au rămas doar bordurile de schimbat prin urbe şi totul este perfect. aşa că domnul primar, gospodar şi degrabă săritor la nevoile oamenilor, s-a gândit să le schimbe. probabil după modelul videanu, impus pe linie de partid. probabil zic, nu dau cu parul.

mă duc mai apoi la bibliotecă să-mi prelungesc termenul de împrumut la vreo cinci volume (două la secţia de împrumut, trei la cartea tehnică). cucoana de la împrumut, după ce i-am zis că vreau să prelungesc termenul, îmi pune cărţile deoparte, îmi zice am depăşit termenul şi mă roagă (de fapt nu, îmi zice) să-i aduc timbre de un leu. o întreb dacă nu pot achita aici timbrele, întrucât nu este nici un oficiu poştal în apropiere, dar refuză, spunând că ea nu merge să cumpere timbre pentru nimeni (apropo... doamna director teodor, nu v-a trecut cumva prin mintea dumneavoastră de manager să vindeţi timbre în instituţie ca să nu mai puneţi lumea pe drumuri inutile pentru cumpărături de un leu?). îi spun că îmi trebuie totuşi cărţile înapoi, iar ea mă întreabă că de ce nu i-am zis de la început. adică fix al doilea lucru ce l-am spus, imediat după bună ziua! mă rog... poate stă mai slab cu auzul.

mă duc şi dincolo, la secţia tehnică, unde mă întâmpină fix acelaşi domn care mi-a prelungit şi data trecută termenul la cărţi. deschide cărţile şi vede că în ele erau fişele şi mă ia la rost.
- păi ce caută fişele în cărţi?
- ce fişe?
- fişele cărţilor... de ce sunt aici?
- păi eu de unde să ştiu... aşa mi le-a dat când le-am luat?
- păi cum?
- nu ştiu domnule... dar cred că vă daţi seama că nu le-am luat eu. ce să fac eu cu ele?
- da cine vi le-a dat?
(ca să nu-l fac de răs, că avea o colegă mai în vârstă prin preajmă îi răspund) - nu mai reţin domnule.
probabil s-a prins şi el că de fapt fusese greşeala lui, aşa că s-a oprit din discursul acuzator şi şi-a văzut mai departe de treabă.
şi iaca aşa mi-am petrecut lunea dimineaţa, într-o lume înconjurată numai de oameni amabili, pe un cer senin, când ciripelele păsăreau pe la geam, iar fluturaşii roz care zubaru din floare în floare îmi şopteau la ureche cum că viaţa e minunată. ceea ce nu e aşa... mincinoşilor de fluturi!

2008-02-10 19:27

nou record la spălat viteză!
     media: 4.17 din 6 voturi

după cum ştiţi, asta dacă sunteţi cititori fideli ai blogului, am o oarecare problemă cu spălătoria unde vrând nevrând îmi spăl maşina. asta pentru că băieţii de acolo nu prea respectă programările, se mişcă în reluare, iar o bună parte din timpul dedicat serviciului la ei se numeşte pauză de ţigară. dar dacă e gratuit... musai să mă duc acolo, întrucât, lesne de înţeles, e cel mai convenabil (oare?).

ieri am sunat să-mi fac programare pentru astăzi la 11. intenţionat mai în prima parte a zilei, întrucât după amiază, din cauza pauzelor, programările se decalează îngrozitor. iar când am ajuns şi am intrat la 11 şi 5 eram de-a dreptul mulţumit de ascuţimea isteţimii mele, ca să mă exprim cât mai puţin modest. şi am stat aşa o jumătate de oră jucându-mă în mintea mea cu noua descoperire epocală, ce avea să-mi rezolve definitiv şi irevocabil problema cu spălatul maşinii, pierdutul vremii aiurea, îngheţatul de frig în faţa spălătoriei şi tot restul pachetului de probleme ce decurg de aici. se făcuse 11 jumătate, aşa că mi-am băgat niţel nasul în garaj ca să văd în ce stadiu e despăducherea maşinii şi văd că abia dacă o udaseră... probabil din greşeală, întrucât praful era încă bine mersi pe ea, prea puţin deranjat.

la 12 si un sfert, când au terminat, noua mea descoperire era deja la coşul de gunoi al memoriei, iar mintea mea (plină de o durere de cap de la rahatul de bere la pet, pe care mi-am jurat că nu o voi mai bea niciodată) deja încerca să se gândească la o soluţie şi mai fiabilă pentru rezolvarea acestei probleme. dar despre berea la pet, secretele ascunse ale durerii de cap precum şi sfatul beţivului în caz de mahmureală rămâne să vorbim într-una din ediţiile următoare. până atunci nu beţi bere la pet, nu vă spălaţi maşina pe strada barajului şi bucuraţi-vă că aţi rezolvat astfel două probleme fără să mişcaţi un deget! la bună revedere!

2008-02-09 19:13

cu zâmbetul pe buze
     media: 3.80 din 5 voturi

status la un prieten de-al meu acum, în timp ce scriu: "l-am văzut eu pe zdreanţă, cel cu ochii de faianţă. nu e cine ştie ce"

am ajuns la concluzia că nu sunt misogin. pe cei/cele care mă cunosc şi vor să mă contrazică îi aştept aici cu reacţii prin comenturi.

la final, în mod special, am lăsat suie paparude - cu zâmbetul pe buze. a se consuma cu atenţie, întrucât nu e pentru toată lumea. nu aruncaţi deci cu roşii dacă nu vă place.

2008-02-09 16:19

cu nervul la stomatolog
     media: 4.71 din 7 voturi

după o noapte de miercuri nedormită din cauza unei dureri de măsele, joi seara la ora 8 ajung la concluzia că ar trebui să fac o vizită medicului stomatolog de pe pandurilor, care lucrează până la 9. zis şi făcut, mă duc, îi spun cucoanei medic stomatolog că mă doare una dintre alea ni trei care le vezi matale că-s plombate provizoriu până vine a mea dentistă din concediu, lucru care se întâmplă luni.
- nu ştii care din ele?
- doamnă, durerea mi-a ajuns până la ureche, habar n-am care e vinovată... ştiu doar că alea două din faţă n-au nervi în ele, iar aia din spate e cu nervu-n ea.
- dacă bat aici vă doare?
- nu.
- dar aici, aici doare?
- nu.
- dar aici, simţiţi durere când bat?
- acolo da.
- probabil că e o pulpită. facem anestezie, deschidem, scoatem nervul şi sper că aia e şi scăpaţi de durere.
bagă în mine o anestezie, începe să-şi facă efectul, după care începe să lucreze.
- doare!?
- da doamnă, doare ca naiba.
- pfuuu... staţi că mai fac o anestezie.
- dar cum de-aţi venit tocmai la 8 seara la stomatologie?
- păi n-am dormit azi noapte prea bine din cauza durerii, acum încă mă doare, iar mâine dimineaţă trebuie să plec la sibiu.
- aaa, înţeleg.
mai bagă o fiolă de anestezic în mine după care se reapucă de treabă. forează câteva minute, după care pune mâna pe acele acelea absolut criminale cu care se scot nervii.
- auuu!
- doare?
transpirat, îi răspund că doare tare de tot.
- staţi că mai bag o jumătate de fiolă pe canal, direct pe nerv.
mai stau niţel să-şi facă efectul după care reîncepe distracţia cu acele.
- aauuu!!!
- vai dar nu se poate, doare?
- da doamnă doare.
- aaaaaaaa!!!
- uite-l ce mare e... era inflamat... dar unde e al treilea canal.... aaaa, uite aici... pfu ce strâmt e, nu pot intra cu acul de nerv... încă doare? nu se poate... pffuu, da aveţi patru canale? aşa ceva mai rar... aaaa, staţi că sunt numai trei... doare? nu pot să cred, doar am băgat două fiole şi jumătate, nu pot să vă mai fac... mai am puţin, fac o spălătură să nu mai sângereze acum.... mai simţiţi durere?... nu se poate, doar am scos la nerv de acolo... ba da, aveţi dreptate, uite că mai era... mai avem puţin pe canalul acesta... eu cred că am ajuns în fund şi acum vă înţep în gingie şi de aceea vă doare... ba nu, aveaţi dreptate, uitaţi aici ce bucată am scos... doamne dar ce nerv viguros aţi avut?... nu se poate, încă simţiţi durere? aşa ca de nerv sau ca înţepătura... eu cred că nici nu mai ştiţi... cuuum? încă mai doare când raclez aşa?... da, uitaţi încă o bucată... segmentarea e semn că nervul a fost inflamat... aaa, păi normal, uitaţi la bucata asta, normal trebuia să fie doar un firicel... eu vă mai fac o spălătură, după care pun un antiinflamator puternic şi o plombă provizorie.

aşa mi-am petrecut două ore pe scaunul stomatologic joi seara, într-o tortură continuă. oricum, afacerea e mai bună decât o noapte nedormită, scăldat fiind în aceleaşi senzaţii. la final am plătit vreo 25 de lei, mi-am cerut scuze că a trebuit să stea pentru mine până la 10 şi m-am dus acasă, de această dată fără durere.

2008-02-07 15:43

noua obsesie muzicală
     media: 4.67 din 3 voturi

Dire Straits - On every street

2008-02-06 18:57

bibliotecare pe care? (II)
     media: 4.20 din 5 voturi

vă spuneam despre bibliotecă, unde am răscolit puţin preşul, de sub care am scos o grămadă de praf. am mai aflat astăzi că la şedinţa prelungită la care s-au discutat problemele, care de fapt n-au existat niciodată i-au întrerupt colaborarea lui artimon cu biblioteca, pensionat fiind. ceea ce nu s-a întâmplat şi cu ceilalţi trei pensionari aflaţi în situaţii similare. desigur, cei trei n-au avut niciodată curajul să spună cu ce probleme se confruntă instituţia. precum n-au avut curaj nici restul celor aproximativ 50 de angajaţi. prin urmare, dragi nuiele lipsite de coloane vertebrale... vă doresc să lucraţi până la pensionare şi ieşirea cu totul din instituţie tot sub regimul doamnei teodor!

sper ca aceasta să fie ultima abordare a problemei bibliotecii pe blogul aici de faţă, întrucât m-am scârbit de tot.

2008-02-05 18:20

bibliotecare pe care?
     media: 5.00 din 5 voturi

mă scuzaţi că vă reţin o parte din preţiosul timp pentru o chestiune... dar m-a cam călcat pe coadă 'nea Consiliul Judeţean, cu unul din comunicatele care prezintă dulcea şi mirobolantă românie în care trăim fără de probleme. totul a pornit de la articolul apărut în numărul de ieri al ziarului punctul, semnat de mine, pe care vă invit să-l citiţi uite aici.

buuun. l-aţi citit dumneavoastră, l-au citit şi cei de la CJ şi cei de la bibliotecă, ceea ce le-a produs o creştere subită a tensiunii arteriale, care a dus mai departe, ieri, la o şedinţă de mai bine de două ceasuri. dacă aveaţi treabă ieri la ora 14 pe la sala de lectură, ori la împrumut şi v-aţi trezit că staţi căscaţi aiurea în faţa uşilor închise pe care zice că programul se reia de la ora 14, atunci să ştiţi că a fost din cauza rezolvării unor neînţelegeri care de fapt nici nu au existat. ce zic eu neînţelegeri... auzi colo născociri... da cine a spus asta? cam aceasta este ideea comunicatului de presă emis de CJ, din care îmi permit aici să citez:

"La Biblioteca Judeţeană nu este situaţie de conflict! Jurnaliştii au fost sesizaţi de către domnul Mihail Artimon, şeful serviciului relaţii cu publicul, care a încercat pe această cale să creeze o imagine negativă asupra directorului instituţiei. Domnul Artimon este pensionar din anul 2006 şi potrivit prevederilor legale şi deciziei de pensionare trebuia să plece în pensie. Doamna director a prelungit raportul de muncă al dânsului pe o perioadă de 2 ani, dar pentru anul 2008 acest lucru nu mai este posibil. O altă angajată, doamna Popescu Letiţia, este nemulţumită de faptul că a fost transferată la Biblioteca Eminescu, însă doreşte să devină şef de secţie, pentru că îndeplineşte condiţiile de vechime, studiu şi experienţă profesională. Ceilalţi 50 de angajaţi au afirmat că atmosfera de lucru este bună, între doamna director şi angajaţi nu există „o ruptură”. În anul 2007 s-au realizat mai multe proiecte, iar în 2008 vor continua proiectele începute şi vor fi iniţiate altele noi. Va continua colaborarea cu Biblioteca din Chişinău, căreia i-au fost donate anul trecut 400 de cărţi. Biblioteca doreşte să-şi îmbunătăţească serviciile pentru a oferi cititorilor mureşeni un bogat program cultural . A fost o discuţie deschisă despre realizările din anul trecut şi despre planuri de viitor. Cei prezenţi au fost indignaţi de ştirile apărute nefondat în presă, care afectează imaginea acestei instituţii de cultură."

traducerea: l-am trecut pe domnul artimon pe linie moartă, doamna popescu dacă nu se astâmpără o va lua pe urmele lui artimon, cei 50 de morcoviţi au trecut de partea directoarei de frică, noi vom încerca să nu mai fim aşa de penibili cu biblioteca aceasta cu tot, iar totul este numai din vina presei, băi reporterilor care afectaţi voi imaginea instituţiilor de cultură, care ele nu prea are imagini, care ele nu sunt promovate şi care ele sunt conduse prost! care vă doresc eu lectură plăcută! care este.

2008-02-05 15:25

pe bază de conservant
     media: 4.33 din 3 voturi

am fost ieri la film, la tineretului, la documentarul cold waves. dacă aţi intrat pe link, atunci deja ştiţi că este vorba despre un fel de istoric al postului de radio europa liberă. deci comunism, anticomunism, propagandă, atentate, securitate... tot tacâmul aferent fostului regim totalitar. o idee despre film aveam după ce au pistonat la guerrilla săptămâni bune pe subiect, fapt ce m-a făcut curios.

o şi mai bună idee despre film mi-am făcut de cum am intrat în clădirea cinematografului, exact aceeaşi ca pe vreme când tata mă ducea de mânuţă la filmele lui sergiu nicolaescu . atâta doar că între timp în hol şi-a făcut loc şi o florărie. ce s-a schimbat este faptul că "bileteria" (vorba celor de la 74), era deschisă şi totuşi închisă. adică obloanele erau deschise, lumina aprinsă, dar nimeni în cuşcubetă ca să dea bilete. deşi scria mare că e deschis.

un cetăţean mai turmentat de felul lui a venit să ne anunţe că el e şi vânzător şi taxator şi operator. şi pentru că mai erau vreo 10 minute până la ora fixă la care trebuia să înceapă, al meu operator s-a pus la poveşti cu unul din cei care veniseră pentru film. şi povestea omul cu patos cum presta el ca figurant pentru sergiu nicolaescu şi cum mânca el porcul prăjit cu măr în gură ce rămânea după filmări, că aşa şi pe dincolo. vine şi ora de începere, ne ia banii, fireşte că nu a avut să dea rest la nimeni, după vreo cinci minute ne-a stins şi lumina şi.... începe. doar că începe alt film, nu cel pentru care venisem. rulează filmul în ceaţă (reglat de zici că mă uitam prin funduri de borcane la ecran) vreo 2-3 minute, până ne hotărâm să-l căutăm pe tovarăşul figurant turmentat, reprofilat operator ca să-i spunem că n-a nimerit filmul care trebuie. îl găsim, îi spunem, omul îşi cere scuze, schimbă filmul, iar după alte cinci minute începe treaba pentru care am venit. să vă mai spun că jumătate din film l-am văzut cu obiectivul calibrat ca pentru oamenii turmentaţi? sau să vă mai spun că a doua parte aproape că înţelegeam scrisul? sau să vă spun că sala efectiv pute de "curăţenie"? sau că n-a fost reabilitată de la naşterea ei până acum? nu cred că are rost, doar o bună parte din toate acestea le ştiţi şi dumneavoastră.

chiar şi aşa filmul e unul din cele care nu trebuie ratate. prin urmare, vă invit să mergeţi să-l vedeţi, întrucât filmul mai rulează până joi inclusiv, ora de rulare fiind una şi aceeaşi în fiecare zi: 17. dacă mergeţi vă doresc vizionare plăcută! mai plăcută chiar decât a mea.

2008-02-04 01:30

cum stăm cu muzica
     media: 5.00 din 4 voturi

sunt un mare consumator de muzică. nu există ziuă dată de şeful de sus fără să ascult muzică. fără ea... în câteva săptămâni cred că aş lua-o pe arătură cu minţile. partea bună e că în ultimele zile chiar am avut parte. cât cuprinde, mai exact. joi, după cum vă spuneam de altfel, am fost la un concert de muzică simfonică. niţel ciudat pentru gustul meu treaba cu luminile lăsate aprinse, dar eleganţa tovarăşilor concetăţeni prestatori de muzică de pe scenă, armonizată cu însăşi prestaţia lor a spălat orice urmă de plictis din seara cu pricina. superb, sublim, minunat, mirobolant... mai adăugaţi şi voi nişte superlative aici şi obţineţi imaginea serii de joi.

vineri mi-am cam făcut un nărav din a merge la rocks (pe călăraşilor, vizavi de cage, mai încoace niţel de duduile care se ocupă cu lucruri mai puţin ortodoxe, cunoscute prin urbe drept curve), o intrare uşor dubioasă, cobori într-o pivniţă cu pereţi pavaţi cu piatră de râu, luminaţi cu spoturi ce dau o lumină mai mult chioară, destul de înghesuit, fără prea multe pretenţii, unde cântă trei feciori români de-a noştri, respectiv vily, loti şi încă unul al cărui nume nu-mi vine în cap. cântă live, doi la chitară şi unul la nişte tobe dintr-alea ce se pălmuiesc (dacă înţelegeţi ce vreau să zic aici), din când în când la o scuturelniţă (observaţi aici cunoştinţele mele deosebit de vaste în materie de instrumente muzicale ) şi voce. cântă coveruri după tot soiul de trupe (majoritatea rock alternativ ) absolut delicios. singura lor problemă e repertoriul ceva cam subţirel, motiv pentru care după 3-4 vineri petrecute cu ei nu prea mai ai parte de surprize. un pahar de vin, o muzică bună, o aplaudată... mă rog, atmosferă faină, mai pe româneşte spus.

azi, respectiv duminică, dacă bine-mi mai funcţionează busola, am fost la teatru 74 la un concert de acid jazz. partea proastă a fost că trebuia să înceapă la şapte şi au întârziat până după 8. după ce ne-a făcut nervul mic, ne-a mai încălzit un nene care presta la laptop cu nişte house care nu-şi avea deloc rostul în contextul cu pricina, dar toată nebunia a trecut când doi feciori FM Project (FM de la felix şi mihai) au început să presteze. nu sunt eu tocmai unul înnebunit de jazz, dar ce-au prestat cei doi astăzi a fost chiar mai mult decât acceptabil. foarte fain pe alocuri. ba mai mult, la ultima piesă ne-a pus să ne ridicăm pe mergătoarele noastre şi să nu ne fie jenă să dansăm. ceea ce am şi făcut şi n-am păţit nimic. deci iată că se poate şi pe bază de acid jazz.

şi uite aşa, în loc să-mi văd de sesiune şi de licenţă, mi-am injectat în acest sfârşit de săptămână o porţie zdravănă de muzică în suflet, deci mâine, teoretic, dacă mă vedeţi trist şi cu corăbiile înnecate, vă rog aplicaţi-mi o corecţie cu palma, întrucât n-am nici un motiv să fiu aşa. acestea fiind spuse, dragii mei stimaţi băi cititori, vă doresc o săptămână cel puţin la fel de muzicală ca asta a mea ce a trecut şi fie-vă lunea de mâine cât mai plăcută!

2008-02-03 20:24

cum fu la schimb de cărţi
     media: 4.33 din 3 voturi

am fost pentru a doua oară în viaţa mea (pfuuu cum am început, de zici ca vorbesc aici de un concert metallica) la schimb de cărţi. de astă dată ne-am mutat la teatru 74, într-un spaţiu ceva mai potrivit pentru treaba asta. mă rog... chiar dacă acolo, concomitent, o cunoscută doamnă fost consilier prezidenţial sărbătorea oareşce, nu ne-am simţit prea intimidaţi, ba parcă treaba aceasta ne-a înverşunat şi ne-am schimbat cărţile şi mai cu poftă. am fost mai mulţi ca data trecută, ba chiar surprinzător de mulţi. s-a lăsat cu poveşti (plăcute, cel puţin pentru mine) aşa că ne-am acordat chitări, am făcut şi un strop de standupcomedy (nu ştiu exact cum se scrie, aşa că las aici liniuţele de despărţire şi vă invit să le puneţi dumneavoastră după bunul plac - - - -) am fost şi la concerte şi la festivaluri de profil (gen peninsula) am salvat lumea de hitlerişti, antifascişti, hip-hoperi şi alţi radicali, iar la final ne-am luat cărţile şi ne-am dus în treaba noastră. cel puţin eu. până data viitoare... să ne citim cu bine, aici pe blog şi prin cărţi.

p.s. eu am pus mâna pe un emile zola şi un daniel defoe.

2008-02-02 18:50

schimb de cărţi
     media: 5.00 din 2 voturi

duminică, 3 februarie, de la ora 15, vă invit, dacă nu aveţi altă treabă mai bună, în cetate la teatru 74 la schimb de cărţi. sunteţi bine veniţi, cu sau fără cărţi (deşi "cu" e mai bine). dacă v-am pus niţel pe gânduri şi vreţi mai multe detalii despre treaba aceasta vă invit să daţi un click aici, unde sper că vă veţi lămuri întrutotul. iar dacă veniţi, atunci ne vedem mâine. dacă nu... weekend plăcut!

2008-02-01 15:39

trăim într-o piesă abstractă!
     media: 0.00 din 0 voturi

sunt câteva lucruri în această lume în care trăim pe care nu le înţeleg. drept e şi faptul că nu sunt eu cea mai luminată minte, deci nu am pretenţia să pricep din prima tot.

mergeam astăzi din centru pe strada bolyai în sus, spre office, cu gândul să beau o cafea în răgazul de o jumătate de oră pe care o aveam liberă. mă scotocesc prin buzunare şi ajung la concluzia că nu mai am ţigări. aaa... nici o problemă, doar cafe tutun mi-e în drum. intru deci la cafe tutun şi întreb ce ţigări are, la care domnişoara care servea îmi spune că ei nu ţin tutun. ies, mă mai uit o dată deasupra intrări, într-adevăr scria cafe tutun, aşa cum ştiam, şi mă duc mai departe nedumerit.

iarna asta a nins. la noi în ardeal mai puţin, la ei în sud mai mult. mă rog... zăpadă a fost. am ajuns iarăşi la problema cu deszăpezitul. că noi deszăpezim arterele mari cu prioritate, că străduţele lăturalnice mai la urmă, că priorităţi, că alea alea, că trotuarele le deszăpezesc locatarii pe porţiunea aferentă clădirii în care locuiesc. bun. când a nins, pe arterele mari le-a trebuit domnilor de la deszăpezire ore bune până au ieşit, pe străduţa mea nu i-am văzut niciodată în această iarnă, în schimb, cel puţin prin centru, o bună parte din locatari (magazine, bănci etc.) au deszăpezit. azi călcam din nămeţi în nămeţi într-una din pieţele oraşului (unde nu sunt clădiri, deci nici oameni să dea la lopată pe trotuare), nedeszăpezită probabil niciodată în iarna asta. păi... eu nu prea pricep. deci vă dau vouă autorităţilor bani ca să-mi deszăpezesc eu trotuarul, iar străzile le deszăpeziţi pe alese (alegând cât mai puţine, fireşte) iar unele deloc. nu sunt eu mare economist, dar mi se pare că nu fac o afacere prea bună.

vine primăvară, prin urmare abia aştept să-mi umplu plămânii cu aerul curat rezultat din nisipul de pe marile bulevarde necurăţat până prin august - septembrie. cam atât deocamdată. să ne taxăm cu bine şi data viitoare!


 
Termeni si Conditii de Utilizare